Mountain Bike Brasov

Alexandru Diaconu

2011-12-09T20:22:00.000+02:00

O toamna de vis

2011-11-20T14:04:00.006+02:00

Pentru mine anul asta a adus multe schimbari si cea mai importanta e clar venirea mea in Germania. Odata cu schimbarea aerului s-a schimbat putin si clima, eu sunt un brasovean obisnuit cu noroi prin padure, zapada, ger si multa ploaie iar aici am dat peste o toamna placuta si foarte lunga. Azi e 20 de noiembrie, stau in maneca scurta pe balcon si beau o bere dupa tura de mtb de dimineata. Clima asta favorabila, lipsa ursilor si a lupilor si faptul ca proiectul de la munca s-a mai relaxat mi-au permis sa imi incep antrenamentul de iarna asa cum nu se putea mai bine.

De luni pana joi alerg cand vin acasa vreo 6 km pe la marginea satului, cu toate ca de cele mai multe ori vin tarziu acasa. O frontala si un buff la gura si evident lipsa ursuletilor din padure ma ajuta sa imi vad de alergari linistit chiar daca e trecut de ora 8. De cele mai multe ori dupa ora 5 e ceata peste tot si chiar si cu frontala e greu sa vezi mai mult de 3 metri in fata, probabil ca acasa nu as fi avut tupeu sa ies la alergat in conditile astea.

Vinerea fac pauza iar sambata alerg din nou dar de data asta mai mult si pe niste poteci foarte frumoase din rezervatia naturala din apropiere. Iar duminica e rezervata turei mele preferate de mtb - 38 de km de single trailuri, cateva catarari mici si cateva coborari tehnice prin rezervatie. De obicei plec de dimineata cand inca e ceata (de fiecare data cand merg prin ceata imi aduc aminte de Geiger 2010, catararea spre varf) si pe la jumatea turei iese soare si inroseste toata padurea, acasa ies pe balcon si savurez o bere. Ce pot sa-mi doresc mai mult?
Pana acum ma simt foarte bine si o sa mentin programul asta pana la jumatea lui decembrie cand o sa vin acasa in vacanta (acasa improvizam ceva, merg pe mana lui Liviu ;) ).
Am intentionat la un moment dat sa particip si la un semi maraton pe 5 decembrie (Crosul Mos Nicolaie) dar inscrierile au inceput pe 13 noiebrie si cele 3000 de numere s-au epuizat in cateva zile :(( . Imi e foarte dor de concursuri, trebuie sa recunosc asta, probabil ca 2-3 concursuri mi-ar fi facut toamna mult mai frumoasa.

Si ca sa ma abitionez si mai mult m-am inscris la ''Cupa iernii'' - e aici in Germania un site care anual organizeaza o cupa a pasionatilor de antrenamente in sezonul rece. Ideea e foarte faina, te inscri singur sau in echipa cu prietenii si iti aduni pe situl lor minutele de antrenament pentru care primesti puncte (de genul: 4 puncte - 60 de min de ciclism, 1 punct - 40 de min de alergat, etc). Competitia e din 7 noiembrie pana in 25 martie daca nu ma insel si evident la final vedem cine a fost mai sarguincios. In momentul de fata eu sunt pe locul 1619 cu aproape 10 ore de antrenament si primul clasat are 60 de ore... no comment. http://winterpokal.mtb-news.de/

Sper sa ne auzim curand, cu vesti bune bineinteles, sa-mi tineti pumnii (pe movescount) si pana data viitoare va doresc spor la antrenamente. Va las cu cateva poze din toamna mea:

Trekking in Alpii Bavarieni

2011-10-09T21:00:00.003+03:00

Noh hai ca daca tot am ragaz sa va scriu va scriu tot ... adica nu chiar tot dar ma laud si eu cu ce e mai fain. Mi-am indeplinit un vis mai vechi - am fost pe munte in Alpi, in faimosii Alpi! De fiecare data cand auzeam de Alpi sau de Germania, Austria, Elvetia ma gandeam la cum ar fi sa ii vad de sus, de pe varf...
Impreuna cu colegii de munca am facut o tura de 9 ore in Alpii bavarieni, undeva pe langa Mittelberg, in Austria, intr-o superba zi de weekend. Am fost foarte bucuros la prima intalnire cu faimosii Alpi incat tot drumul am fost gura casca si am uitat de oboseala si de soarele care m-a cam ars pe ceafa. Nu pot sa zic ca am fost foarte impresionat de relief, seamana foarte mult cu muntii Fagarasi cu care sunt destul de obisnuit. Singura mare diferenta pe care am observat-o e ca sunt mult mai multe cabane ca la noi si la toate gasesti bere rece !
Va las cu pozele... https://picasaweb.google.com/111907133839383883239/AlpiiBavarieniMittelberg

Oktober ride

2011-10-09T20:30:00.003+03:00

Cred ca a trecut mai mult de o luna de cand nu m-am mai atins de bicicleta, am avut o perioada destul de incarcata si pur si simplu nu am mai avut timp de nimic. Dar azi am incercat sa ma razbun, dupa ce am fost la munca si sambata si duminica simteam nevoia sa ma deconectez cumva, vroiam doar sa ies pe frig, sa ma murdaresc tot de noroi si sa distrug bicicleta. Nevoia asta turbata o am cam de 2 ori pe an: odata in primavara cand ies pentru prima oara dupa toate frustrarile de peste iarna si odata pe final de toamna cand trebuie sa umplu toata bicicleta de noroi, sa o fac praf pentru a o curata timp de 3 zile ca sa fie curata si pregatita pentru trainer.
La munca imi statea capul numai la ciclocrosuri pline de noroi, la frigul de afara si la tonele de frunze din padure. Dar din pacate vremea a fost super, traseul pe care l-am ales a fost impecabil si tura a iesit perfect, dar nu ''perfectul'' ala pe care il cautam eu. Se pare ca o sa trebuie sa mai insist, sa caut acel noroi care o sa ma linisteasca si o sa ma trimita in casa... pe trainer.

Din alte puncte de vedere sunt destul de dezamagit de finalul asta de an, sunt departe de orice fel de forma fizica si se pare ca nici macar turele de placere nu mai apuc sa le fac. Presupun ca asta e si motivul pentru care scriu rar pe blog.

https://picasaweb.google.com/111907133839383883239/OktoberRide

Eurobike

2011-09-08T20:44:00.005+03:00

Am reusit sa ajung si eu la Eurobike, un eveniment despre care pana acum doar citeam pe net sau prin Mbike. Am avut ceva treaba prin preajma si am prins ultimele 3 ore ale expozitiei. Deja multe standuri cam strangeam sandramaua dar tot am apucat sa vad cateva modele din 2012, ceva noi tehnologii, noi trenduri, etc...
Impresionant este numarul de branduri si firme despre care nu mai auzisem pana acum. Daca nu ma insel expozitia a avut cam 8 hale mari plus un hambarul unui zepelin rezervat bicicletelor electrice si altor tehnologii hibride. Va las sa va uitati peste putinele poze pe care am apucat sa le fac si sa va inchipuiti cam cum a fost la Eurobike anul acesta.

Mai multe poze aici: Eurobike2011

Gechingen MTB Marathon si declinul meu

2011-08-18T20:50:00.003+03:00

Acum o luna si ceva, adica cam de cand nu v-am mai scris, am participat la un mic concurs in apropiere, Gechingen MTB Marathon. Parea sa fie o chestie draguta la care participam mai mult de distractie, parea foarte simplu de la distanta asa ca nu i-am acordat importanta necesara si 2 saptamani inainte de concurs nu am facut aproape nici o pregatire serioasa.
Erau doar 5 ture a cate 5.8 km plus un startloop, in total 32km, plus ca stiam de la amicii nostri ca e un concurs mai mult intre satucele din imprejurimi si nu o sa participe prea multa lume. Am reusit sa il conving si pe Adi sa participe la primul lui concurs si impreuna ne-am prezentat la start.

Cursa in sinea ei a fost foarte interesanta, traseul a fost in totalitate pe single trail-uri si atmosfera mi-a placut din cauza spectatorilor veniti in numar mare. Dar partile nasoale au dominat din nou: a fost extrem de cald pentru zona noastra si traseul continea mult prea multa catarare pentru mine. Am incercat sa trag de mine toata cursa dar din pacate dupa 2 ture eram devastat, in special pe catarari. Coborarile au fost foarte interesante si destul de tehnice pentru gusturile nemtesti si in prima parte a cursei cred ca am mers bine pe ele, sau cel putin mai bine decat cei din jurul meu.
Dupa jumatatea turelor spatele a inceput sa ma doara din nou si restul cursei s-a transformat intr-un chin total, o incercare patetica de a termina sub orice forma cursa. Imi amintesc ultimele viraje si ultimele catarari, eu fost crunte... si nici macar nu erau cine stie ce urcari, cred da asta m-a demoralizat cel mai mult.
Am terminat cursa foarte obosit, dupa mine au mai venit 3-4 concurenti, si dupa ceva vreme a venit si Adi, care a terminat din pacate pe ultimul loc la general. Imi pare rau ca am ales un concurs atat de greu pentru el si ca la primul lui concurs a terminat ultimul. Si mai nasol a fost dupa 2 zile cand am aflat ca am terminat si eu ultimul la categoria mea... patetic !
Dupa cursa m-am simtit foarte prost, fizicul m-a tradat din nou dar de data asta nici vointa nu a mai fost cu mine. De atunci a trecut o luna de cand nu m-am mai urcat pe bicicleta, nu mai vroiam cred... E clar ca nu pot sa ma antrenez cat as vrea, e clar si ca am probleme cu spatele si pur si simplu cred ca am cedat de data asta.

Efectele se vad imediat - daca nu ies cu bicicleta parca sunt mai obosit si mai stresat, foarte rapid am pus 5kg pe mine si pe zi ce trece sunt din ce in ce mai dezamagit... O luna de pauza inseamna ca pot sa sterg tot antrenamentul pe anul in curs, acum gafai si daca urc in graba doua scari. Ceasul meu Suunto imi zice ca acum sunt clasa de fitness 4, acum o luna eram 7. Praf!
Si practic cu pauza asta nu am rezolvat nimic, decat ca acum sunt zero si pot sa uit clar de vreo participare la vreun concurs anul asta. La un moment dat ma gandeam ca o sa vin in Brasov intr-o mini vacanta ca sa pot particila la duatlon dar e clar ca e doar un miraj acum. Acum ma simt mai linistit, am ramas cu o rana in memorie si cu o frica de durere in general si de concursuri probabil, de orgiliu nu mai vorbesc.
Dar trebuie sa merg inainte si sa tind spre ceva mai bun si poate sa si evoluez cumva, luni si marti am iesit la 2 ture lejere iar ieri Markus m-a scos la o tura de 50 de km care a scos tot untu din mine...am retrogradat atat de mult! Sper sa imi revin cumva.

P.S. Imi cer scuze ca v-am dezamagit si nu am mai scris pe blog dar se pare ca blogul asta merge doar daca ies cu bike-ul, e un fel de sincronizare cu experietele mele.

Ceva poze gasiti aici: MTB Gechingen si aici: Gechingen Trailride r

Calmbach MTB Marathon

2011-07-03T21:14:00.003+03:00

Catarare, catarare si iar catarare! Parca doar atat mi-a ramas in cap dupa concursul de ieri.
Ieri la ora 14 s-a dat startul unui mic maraton in Calmbach - Padurea Neagra. Am decis sa merg la acest concurs pentru ca era foarte aproape de casa si m-am gandit ca fiind mai mic poate e si mai usor. Gresit!
Partea cea mai nasoala a fost ca m-am prezentat singur la concurs, fara nici un fel de suporter sau asistent desi as fi avut mare nevoie de o persoana cu mine. Nu cunosteam pe acolo pe nimeni si mai mult de atat nu cunosc nici limba lor si asta m-a cam facut sa ma simt in plus. Inainte de start m-am incalzit alaturi de ceilalti concurenti si m-am demoralizat si mai tare cand am vazut ce echipari au majoritatea, cred ca 90% din ei aveau carboane! Inainte de start unul dintre organizatori ne-a salutat si ne-a dat cateva informatii despre traseu si pe urma a anuntat ca sunt prezenti si cativa concurenti din Elvetia, Olanda, Ungaria si unul din Romania (asta mi-a mai ridicat moralul putin).
Cursa in sine a fost oribil de dificila pentru mine, la categoria mea trebuia sa parcurg de 3 ori un traseu de 16.5 km dintre care primii 11 in catarare si ultimii 6 coborare. La start ne-am inghesuit toti pe un traseu ingust si inclinat, am plecat din a doua jumatate si mi-au trebuit ceva minute bune sa imi intru in vreun ritm de orice fel. Prima tura mi s-a parut foarte grea, cred ca din cauza ca incercam sa ma tin de cei din fata si ma consumam foarte mult. In a doua tura m-am simtit mai bine desi spatele m-a durut pe toata catararea. M-am molesit putin cand am intrat in a doua tura pentru ca stiam cata catarare ma asteapta dar am reusit sa ma tin ocupat cu mancatul de energizante si tintirea adversarilor din fata. Ultima tura a fost cea mai dificila pentru ca am inceput sa am crampe musculare si spatele era aproape amortit, ultimii 5 km au fost foarte grei aproape ca ramasesem fara baterii.
O concluzie clara e ca sunt varza pe catarari, desi mergeam cat de turat puteam adversarii ma depaseau fara probleme. Ori sunt ei praf la coborari ori, cel mai probabil, sunt eu muci pe catarari. Pe fiecare tura de catarare ma luau 5-6 concurenti iar pe coborari mergeam si cu 55-60 km/h si pana jos ii prindeam din nou.
Am fost foarte obosit cand am terminat cursa, am avut niste frisoane ciudate desi afara era cald, crampe la picioare si moleseala. Partea buna e ca la final ma asteptau Markus si Andrej care venisera sa ma incurajeze, foarte dragut din partea lor. Am mancat un würst si am plecat acasa cu coada intre picioare.
Seara am aflat ca am terminat pe locul 99 din 124 (200 au fost la start) si surprinzator pe locul 23 din doar 27 la categoria mea de varsta. Eu sunt varza si nemtii sunt mai buni decat romanii, asta e clar. Si habar n-am cum sa evoluez cu catararile, incep sa cred ca sunt bun doar la probe gen contratimp, ar trebui sa ma resemnez?

Cateva poze facute de mine inainte si dupa cursa aveti aici: Calmbach MTB Marathon

Zona e foarte frumoasa, seamana putin cu Valea Prahovei de la noi

Inca un numar de pus la colectie.

After party

Premiul meu

Fahradtehnik Training ... and drinks

2011-06-30T22:24:00.006+03:00

Saptamana trecuta baietii din echipa Frorider ne-au invitat la un antrenament mai special, un fel de team building anual de al lor. Ideea e simpla - toata echipa se strange si vine un tip pe numele lui Arndt Röhm, o fosta legenda a trialului pe bicicleta, ca sa ne invete trick-uri specifice aceastei ramuri a ciclismului.
Ne-am intalnit intr-o margine de padure la un fel de cabana, defapt resedinta unui club de trial pe biciclete si moto-trial, intr-o marti, dupa munca. Eram putin rezervat cu privire la trick-urile pe care tipul respectiv avea sa ni le arate avand in vedere micul soc avut cand l-am vazut pentru prima oara. Ca idee Arndt era un tip pe la 50 si de ani, cu putina burta, intr-un trening clasic de gratargiu si cu un mtb vechi si simplu. Dar aparentele inseala mereu, tipul nu si-a iesit din mana nici acum si ce stie se pare ca stie calumea; ne-a aratat unele lucruri pe care nu cred ca o sa le pot face vreodata, lucruri care pentru el pareau atat de simple... Odata ce ne-am dat putin drumul lucrurile au inceput sa fie distractive, ca sa fiu mai concis am inceput cu ceva pivotari cu roata de spate in jurul unor jaloane, apoi tehnici de urcare a unor trepte inalte si ude, o mica bucla pe teren foarte accidentat in care trebuia sa executam o pivotare si o catarare pe un europalet, bunny-hop peste un obstacol, stat pe loc fara frane si la final inca o portiune de traseu accidentat cu diverse abordari.
Ideea in sine si lucrurile pe care le-am invatat acolo au fost foarte interesante, cu putina practica cred ca chiar o sa se prinda ceva de mine cu timpul, cel putin pivotarea rotii din spate o exersez la fiecare oprire acum, parca mi-a ramas pe creier.

Norocul nostru a fost ca a doua zi am avut concediu de la statul german, pentru ca dupa antrenamentul acela ne-am apucat de gratare si bineinteles de bere. Nu as fi pariat nici in ruptul capului ca seara se v-a termina tarziu si cu lupte grele. Am facut un foc imens intr-un butoi si langa el am baut si am povestit pana la 4 dimineata. A doua zi nimeni nu a mai fost bun de nimic... clasic!

Multumesc Markus, Mike, Andrej, Swen si restul echipei pentru invitatie. Vielen dank jungs!

Mai multe poze puteti vedea aici: Fahrtehnik Trial Training

Black Forest Ultra Bike Marathon

2011-06-23T21:47:00.008+03:00

Revin dupa o perioada de absenta si asta doar in cauza ca am fost ingrozitor de ocupat cu munca. Am avut 2 saptamani in care am lucrat cate 12 ore pe zi: munca si somn, munca si somn, nici o alta activitate. Cu toate astea weekendul trecut am participat la Black Forest Ultra Bike Marathon chiar daca de cateva ori m-am gandit sa renunt si din cauza lipsei de antrenament si din cauza bicicletei pe care am reusit sa o repar in ultimul moment.

Asadar concursul... cand am aflat cati oameni o sa participe si cate trasee o sa fie nu prea imi venea sa cred ca se poate organiza asa ceva. Sa va dau cateva date de intrare...anul aceasta au participat 5000 de oameni, sunt 5 trasee care pleaca din 3 sate diferite la ore diferite, startul se face pe blocuri iar finishul e pe un stadion. Avand in vedere toate astea am crezut ca o sa fie un dezastru total in localitatea de unde trebuia sa imi iau numarul de concurs dar nu a fost nici pe departe ce ma asteptam. Totul a decurs elegant, mi-am luat numarul, am asistat la startul catorva blocuri de la traseul Ultra si Marathon si am plecat devreme spre localitatea de unde plecau categoriile Short si Power.
Dimineata concursului nu a aratat prea bine, in Hinterzarten am asteptat cam 2 ore pana la start si tot timpul asta ploaia nu s-a oprit. Concurentii de la Ultra si Marathon treceau pe langa noi si nu aratau prea bine, cativa dintre ei abandonau tremurand de frig, lucru care ma cam ingrijora. Am inceput cu o ora inainte de start sa ma incalzesc si asta m-a ajutat pentru ca in cursa am pornit foarte ok. Categoria mea - Short Track a avut 12 blocuri de start a cate 30 de rideri iar eu am plecat din penultimul bloc.
Startul a fost unul calm, toti au plecat destul de incet iar eu am profitat de asta si m-am distantat dupa 4-5 km de cei din blocul meu. Curand a inceput prima catarare si am ajuns concurentii din blocurile din fata mea. Curios e ca am reusit si pe urcare sa depasesc foarte multi oameni desi nu excelez deloc la capitolul asta. Cam pe la km 20 a fost primul check point unde erau foarte multi oameni opriti la energizante, eu nu am simtit nevoia asa ca nu m-am oprit. De acolo a inceput prima coborare si odata cu ea si o ploaie de toata frumusetea. A fost destul de nasol pentru ca toata coborarea a fost pe o sosea ingusta si abrupta, inghetam de frig si imi era cam frica in viraje. Cred ca pentru prima oara m-am bucurat cand am inceput din nou sa urcam. Am reusit sa ma incalzesc din nou si am mai depasit cativa concurenti dar nu prea multi pentru ca a inceput sa ma doara din nou spatele. Am reusit sa ignor durerea putin si am ajuns la km 33 la cel de-al doilea check point. Nici aici nu m-am oprit pentru ca am fost uimit de ceea ce urmeaza, era o panta cam de 500 de metri cu o inclinatie dementiala. Pe margine erau o multime de oameni care ne incurajau, un set de boxe in varf cu muzica potrivita, clopote, tipete, incurajari...perfect. Am reusit sa urc toata panta pe bike si sa intru in padure dar cred ca daca mai urmau si 100 de metri de urcare cedam cu siguranta, eram sleit de putere. A urmat o coborare lunga si placuta, a iesit si soarele si ultimii kilometrii am mai fortat putin pe plat, asta pana cand am intrat pe stadion. Pe margine bineinteles ca a fost plin de suporteri care ne-au incurajat pe toti in turul de stadion pana la balonul de finish.

Am reusit si de data asta sa termin cu bine si chiar m-am simtit foarte bine desi am avut 2 saptamani de pomina inainte de concurs. Dupa ce m-am schimbat si am mancat pe o terasa la soare am revenit pe stadion pentru premieri si ca sa cascam gura pe la corturile echipelor.
Am ramas uimit de organizarea nemtilor, ma asteptam sa fie calumea dar e o diferenta enorma intre ce fac ei aici si ce am mai vazut prin tara.
Rezultatele au fost afisate online la scurt timp dupa termenul limita al concursului si eu am terminat pe 387 din 1000 de participanti la Short Track si pe 87 din 160 la categoria mea de varsta. Nu-mi pare rau ca am ales sa merg la concursul asta si probabil ca nu o sa fie singurul ... mai urmeaza...

Poze puteti vedea aici: Black Forest Ultra Bike Marathon 2011

My whereabouts

2011-06-04T16:46:00.007+03:00

Nu am castigat la loto si nici nu am murit, nimic interesant la orizont, dar sunt cateva lucruri care s-au intamplat in ultimele doua saptamani pe care as vrea sa le arunc pe blog. De unele intamplari ma bucur, de altele nu prea...
Am reusit sa intru in contact cu cativa bikeri de prin preajma si ma bucur nespus de mult pentru asta deoarece de acum nu mai suntem singuri. Baietii, in numar de vreo 14 am inteles, au un mic club al lor si se dau destul de serios. Cei pe care i-am cunoscut deja sunt foarte bine pusi la punct d.p.d.v. al bike-urilor si al picioarelor. Ne-au luat la cateva ture cu ei si ne-au aratat niste trasee superbe prin imprejurimi. Duminica trecuta de exemplu m-au dus la o tura de 70 de km prin Padurea Neagra, nu stiu cu ce lingura mananca ei mountainbike-ingul dar au cam maturat cu mine pe jos, am ajuns acasa ca batut cu sticla. Sper sa ne tinem aproape de ei pentru ca par pusi pe treaba serioasa. http://www.frorider-hbg.de/

Un lucru care ma ingrijoreaza si ma dezamageste de ceva vreme e bicicleta mea care incepe sa cedeze. Stiu ca e destul de veche si extrem de uzata dar nu ma asteptam sa cedeze atat de multe lucruri deodata. Mai intai roata fata a facut un 8 de toata frumusetea care nu mai poate fi redresat (am fost la 2 service-uri), singura solutie in afara de a cumpara alta roata e sa gasesc o geata de la un Full Crum Red Metal 5, deocadata merg cu ea asa stramba cum e. Franele s-au dereglat si cred ca trebuie bleed-uite. Bateria de la ceasul Suunto e pe moarte. Transmisia e veche de 3 ani, scatzaie si pacane ca ultimul Pegas si mai nou sare lantul de pe foaia mijlocie la orice catarare sau orice fortare mai serioasa. Cauciucurile sunt praf, imediat ajung bune de rulat soselele - 2 pene in ultimele 2 ture. Furca, saraca de ea, elimina ingrijorator de mult ulei pe unul dintre brate iar poplockul merge numai cand vrea el. Toate cablurile si camasile sunt vechi si paraie la viraje. Nu am solutii si nu stiu cat o sa mai tina asa...

Iar pe final am si o veste mai buna, am primit acum cateva zile marea comfirmare... m-am inscris la Black Forest Ultra Bike Marathon ! Credeati ca ma pot abtine mult fara concursuri ?! Din cate am inteles dupa TransAlp si TransGermany, Black Forest Ultra ar fi cel mai prestigios concurs din Germania. Stiu ca prima editie a fost in 1997 si de atunci participa un numar impresionat de bikeri, anul acesta sunt deja inscrisi 4500 si mai sunt 2 saptamani pana la start.

Sunt 5 trasee: 117, 89, 77, 52 si 43 de km iar eu m-am inscris la cel mai scurt :). Interesant e ca starturile sunt din locuri diferite si la ore diferite, astfel se incearca un finish oarecum calculat si pe deasupra se pleaca din blocuri, eu plec din blocul 63. Finishul e pe un stadion... mor de nerabdare! Sa-mi tineti pumnii pe 19 Iunie.

Pe traseul sunt 2 catarari foarte abrupte care fac deliciul spectatorilor in fiecare an:

Schönbuch Sunny Rain

2011-05-25T19:34:00.005+03:00

Dupa o alta saptamana lunga si grea de munca am planuit o super tura pentru sambata, Constantin aflat si el in deplasare prin Germania ni s-a alaturat de data asta. Am intarziat putin de dimineata si am reusit sa plecam abia pe la 12 de acasa cu un nor amenintator in spate. Dar asta nu avea sa ne opreasca, nu aveam degand sa raman acasa sub nici o forma.
Traseul l-am ales din nou in Schönbuch pe cateva drumuri pe care le cunosc deja si care imi plac mai mult, dar si prin cateva nebatute de noi pana acum. Imediat dupa intrarea in padure a inceput o ploaie marunta dar placuta si racoritoare mai ales pe catararile de la inceput (ploaia de genul asta imi aduce aminte de ploaia de la Prima Evadare 2010 ).
Dupa prima jumatate de ora ajunsesem deja in inima rezervatiei dar din nefericire si norii ne-au ajuns si a inceput o ploaie adevarata. Partea buna e ca din centru pana pe coasta vestica a trebuit urcam sustinut cateva minute si asta ne-a ajutat sa ne mentinem calzi. Odata obisnuiti cu apa am incetat sa mai ocolim inevitabilul, pur si simplu ne-am distrat pe potecile ude. Am deviat de la drum si am mers o mica bucata de-a dreptul prin padure pana cand am ajuns pe coasta vestica unde potecile sunt de vis. De aici si pana in Herrenberg a fost o cursa nebuna pe single trail-uri, soarele a iesit pana la urma si pana acasa aproape ca ne-am uscat. Acasa bere si povesti pe balcon...

Ceva poze gasiti aici: Schönbuch Sunny Rain

Filmarile sunt pe coasta de vest a Schönbuch-ului, pe potecile despre care va vorbeam intr-un post anterior Deasupra Herrenbergului

P.S. Duminica am vrut sa mai facem inca o tura dar am avut papucii de bike uzi asa ca am preferat sa vizitam Tübingen-ul si un Fest din Kuppingen, mai multe poze aici: Tubingen si Kuppingen Fest

Ture scurte - offroad si sosea

2011-05-17T21:51:00.012+03:00

Se pare ca am dobandit cateva obiceiuri aici in Germania, bune zic eu: in weekend facem ture lungi si placute iar in timpul saptamanii in functie de incarcarea de la munca facem ture scurte, de antrenament cica. Ieri si azi am descoperit doua trasee foarte mijto.
Mai intai luni, cand dupa ce ne-a strambat putin din cauza norilor am plecat voiniceste la drum catre Schönbuch. Prima parte a traseului ne-a dus pe sosea pana in Rohrau si de acolo pe o mica catarare pana la marginea parcului natural. Aceasta prima parte s-a nimerit de minune pe post de incalzire pentru forestierele rapide ce urmau. Padurea ne-a surprins si de data asta, zona de deasupra Rohraului e foarte valurita asa ca forestierele isi schimbau directia destul de des, ceea ce a facut parcurgerea foarte dimanica. Nu au lipsit nici single trail-urile si catarari mici si dure. La final am ajuns pe coastra vestica, stiti voi...''deasupra Herrenbergului'', iar spre casa ne-am retras prin Nufringen.
22 de km un antrenament ideal pentru un concurs XC, dur dar si placut, tehnic dar si rapid.
-poze vedeti aici: Rohrau - Herrenberg - Ehningen - Gärtringen
-iar traseul gps aici: Bikemap

Marti am incercat o sosea. Auzisem de la un coleg de munca de cateva serpentine pe langa un sat din apropiere, am studiat putin harta si ne-am dus curiosi sa vedem si noi minunea. Desi traseul taia o padure intreaga ma gandeam ca prima parte o sa fie pe forestiere dar m-am inselat, a fost o sosea ca'n palma valurita incontinuu. Am coborat ceva pana in Aildingen dar am reinceput urcare in Deufringen, iar din Dachtel au inceput serpentinele. Zona cred ca e o atractie pentru ciclistii din zona pentru ca era cam plin de soselari pe cursiere. Desi serpentinele au fost foarte mijto si am reusit sa imi satisfac putin pofta de catarari nu as putea compara cu Poiana Brasov (de care brusc imi e dor)
Drumul si urcarea mai continuau putin dar am ales sa mergem prin padure. Diferenta nu a fost prea mare, drumul a fost la fel de valurit si aproape la fel de bun ca pe sosea. 50 la ora prin padure...o placere!
-poze mai multe sunt aici: Aildingen - Deufringen - Dachtel -Gärtringen
-iar traseul GPS: Bikemap

Ambele trasee mi-au placut foarte mult si asta probabil din cauza ca amandoua sunt foarte rapide si contin cate putin din toate categoriile de drumuri, ca sa nu vorbim de privelistile imbietoare. Cu siguranta voi revenii pe aceaste rute.

Deasupra Herrenbergului

2011-05-16T22:14:00.006+03:00

Herrenberg, orasul de la poalele rezervatiei Schönbuch, care pe mine m-a fermecat de la prima vedere. Inainte sa plec din Romania cautam pe internet locuinte si de pe atunci m-a atras foarte mult acest oras dar din pacate nu am nimerit sa locuiesc chiar in el, sunt la 5 km departare.
Din putinele contacte pe care le-am avut cu rezervatia Schönbuch am concluzionat ca sunt atras foarte mult de coasta vestica a parcului, deasupra Herrenbergului. Zona e putin mai exotica, coasta destul de abrupta ofera multe trasee perfecte pentru mountain biking. Deja sunt cam satul de forestiere largi si plate sau piste asfaltate in mijlocul padurii iar pe coasta asta am fost oarecum surprins sa gasesc single trail-uri tehnice si periculoase, coborari abrupte si cateva catarari interesante. Panoramele nu lipsesc nici ele, din 10 in 10 minute se da la o parte padurea si esti nevoit sa te opresti sa admiri tinutul... cam in orice directie te-ai uita o sa vezi Padurea Neagra in departare.
Saptamana trecuta am tras cateva ture dupa munca, mai scurte si de cercetare. M-am aventurat aproape de casa asa ca am cautat sa invat cat mai mult din coasta aceasta a rezervatiei. Curand sper sa pot monta un film cu tema asta ca sa puteti vedea despre ce vorbesc, deocamdata doar cateva poze... Deasupra Herrenbergului

Eu am trecut, dar Adi are coarnele mai late...Cine a zis ca in Brasov e cea mai ingusta straga din Europa?

Tübingen

2011-05-15T21:14:00.005+03:00

Dupa cazatura de sambata de pe langa Calw, Adi s-a resimtit asa ca duminica am plecat singur sper o noua destinatie. Mi-am stabilit un traseu pana in orasul Tübingen aflat cam la 28 km de casa, integral pe sosea si piste de bicicleta. Defapt la un moment dat m-am gandit sa facem o tura pe sosea prin care sa inconjuram toata rezervatia naturala Schönbuch, ar fi cam 100km iar pana in Tübingen ar fi cam o treime din acel tur.
Am profitat la dus de lipsta lui Adi si am calcat-o foarte tare, ajungand in Tübingen in aproape o ora de la start. Am trecut prin Herreberg si m-am oprit in centru ca sa fac cateva poze pentru ca mi s-a parut extrem de frumos. Traseul a intrat prin toate satele de la marginea sudica a Schönbuch-ului, sate mici si traditionale cu biserici catolice impunatoare si case linistite inconjurate de verdeata multa si de flori.
Am ajuns gafaind in Tübingen dar am avut timp sa-mi revin pentru ca orasul e super frumos si chiar a meritat sa hoinaresc putin prin el. Seamana putin cu Sighisoara noastra: multe biserici si case vechi urcate pe niste mici dealuri iar la astea se adauga o multime de restaurante stradale si terase de vara si un rau plin cu gondole pentru turisti.
La intoarcere am urmat acelasi traseu dar soarele foarte puternic si oboseala m-au invins sper final. Am ajuns destul de ametit acasa dar satisfacut de locurile vazute si tura reusita.

Mai multe poze aici: Gärtringen - Tübingen
Traseul GPS aici: Bikemap

Gärtringen - Calw (Nord Schwarzwald)

2011-05-13T20:45:00.004+03:00

Sambata ca tot romanu' de pe plaiuri staineze am decis sa tragem o tura lunga si placuta, cu bike-urile bineinteles. Cu cateva zile inainte ne-am cumparat o harta a regiunii nostre si am descoperit unde gresisem acum 2 saptamani cand am incercat sa ajung la Padurea Neagra, de data asta nu mai aveam cum sa gresesc...
Prima parte a traseului a fost pe asfalt, pe pistele de bicicleta care aici sunt pretudindeni si depasesc cu mult calitatea multor drumuri de masina din Romania. Dupa ceva kilometri am gasit granita parcului natural Schwarzwald si de aici am intrat in padure pe tot felul de drumuri forestiere si poteci de single trail. Padurea in sinea ei nu e ceva special, e doar o padure de conifere foarte deasa care in adancime se intuneca intradevar, probabil de aici si denumirea de Padurea Neagra. Am ajuns in Stammheim si de aici pe o poteca dementiala de single trail in Calw. Localitatea asta e la marginea rezervatiei intr-o gaura a padurii, o galeata in relief defapt dar cu un centru foarte frumos si o arhitectura a caselor clasic nemteasca.
Drumul inapoi am incercat sa-l facem pe alta parte dar nu prea ne-a iesit, in schimb am ocolit putin pentru a intra mai adanc in padure, o alegere foarte buna. Adi a avut un accident destul de nasol (a iesit pe film) dar din fericire nu a patit mai nimic, ne-am bucurat amandoi de o bere nefiltrata la final.

Mai multe poze aici: Picasa Web Albums
Iar traseul GPS ar fi aici: Bikemap

Frohe Ostern

2011-04-29T08:44:00.007+03:00

Pastele sau prima mini vacanta in Germania ne-a gasit pe biciclete, evident...
Adi a venit de o saptamana iar joi dupa munca i-am aratat imprejurimile in graba, avem o multime de piste de biciclete si o mica dumbrava in apropiere. In vinerea mare am tras o tura lunga in Schönbuch, ne-am dus pana in plamanul parcului si ne-am intors pe marginea sudica. Partea sudica, intre Ammerbuch si Herrenberg, e total diferita de restul padurii, e o coasta destul de inalta a padurii plina cu single trailuri agresive, urcusuri si coborasuri tehnice, radacini si tot felul de rampe. Am avut parte de o vreme superba si am vazut cateva locuri minunate in cei 55km parcursi prin parc.
Iar sambata dupamasa dupa ce ne-am aprovizionat cu mancare si bautura pentru Paste am plecat la o tura mai scurta pe piste. Adi se resimtea dupa Schönbuch asa ca am mers mai la pas sau cel putin asa speram noi. Gärtringen - Deufringen - Aidlingen - Ehningen - Gärtringen a fost traseul ales iar pe finalul turei am cam marit ritmul din cauza norilor amenintatori. In rest frumoasa zona: campuri de rapita si piste la marginea padurilor.

Duminica si luni ne-am relaxat cu gratare si bere, ne astepta o saptamana de munca si probabil ca doar weekendul urmator mai apucam sa facem vreo plimbare. In rest m-am mai acomodat la viata de aici, ma bucur ca a venit Adi si nu mai sunt singur si probabil de acum incepem sa descoperim Germania si locurile care merita vazute.
Stiu ca e tardiv, dar va urez Paste fericit!

Mai multe poze aici: Ostern - Picasa Web Albums

Gärtringen – Deckenpfronn – Gechingen – Aidlingen

2011-04-27T08:36:00.004+03:00

Duminica m-am gandit sa fac o tura de revenire exclusiv pe sosea, caci oamenii astia au piste de biciclete asfaltate ca´n palma pe orice deal si prin orice padure. Cu ocazia asta m-am gandit sa merg sper Franta si sa ating faimoasa Padure Neagra, cea mai apropiata localitate din zona ar fi fost Bad Teinach la vreo 25 km de casa. ``Floare la ureche`` zic eu si plec la drum…
Vroiam sa fie o tura lejera asa ca m-am trezit in spatele a 4 ciclisti pe cursiere si i-am urmarit incet timp de vreo 30 de minute cascand ochii la campiile cu rapita. Tot visand cu ochii deschisi m-am treziti intr-un final ca deviasem rau de tot de la traseul stabilit de dimineata si plictisit cum eram nu m-am mai chinuit sa revin, am preferat sa intru intr-o padure. Am o hoinarit vreo 20 de km prin padure si pe dealuri pana cand am decis ca ar fi cazul sa o iau spre casa. Acasa m-am uitat pe harta si defapt facusem o bucla foarte interesanta in jurul casei: Gärtringen – Deckenpfronn – Gechingen – Aidlingen – Gärtringen.

Mai multe poze aici: PicasaWebAlbums

Schönbuch – Carte frumoasa

2011-04-26T08:49:00.007+03:00

Primul weekend liber in Germania m-a gasit destul de obosit dupa o saptamana grea de munca, plictisit de singuratate si deja satul de apartamentul gol golut in care locuiesc. Va spuneam ultima oara ca am aproape de casa un parc natural, o padure mare si interesanta despre care auzisem de pe la colegii de munca. Vineri mi-am facut temele si m-am documentat putin despre parcul respectiv, mi-am printat cateva harti si sambata dimineata am plecat la drum chitit pe o tura lunga si lejera de primavara.
Scopul a fost indeplinit cu success, m-am intors acasa dupa vreo 4 ore si 55 de km parcursi in padure, mort de foame si cu pofta dupa o bere nefiltrata. Parcul natural se numeste Schönbuch, in traducere libera ``carte frumoasa``, e defapt o padure care se intinde pe vreo 40x25 km plina de trasee de bicicleta si inaccesibila altor mijloace de transport. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge undeva in centrul parcului urmand partea sudica pentru a ma intoarce acasa pe partea nordica a padurii. Initial am incercat sa urmez un traseu clar pe harta dar sunt atatea trasee care se intersecteaza incat eram nevoie odata la 5 minute sa ma opresc sa verific exact traseul optim. Dupa vreo jumatate de ora de bajbait am abandonat strategia si am ales un punct de reper indepartat si l-am urmat fara sa ma mai opresc. Am trecut pe langa multe cabane vanatoresti, lacuri linistite si locuri speciale pentru picnicuri.
Concluzia e una singura, imi vor trebui multe zile sa citesc toate paginile ``cartii``. E un parc minunat cu zone accesibile doar bicicletelor, cu sute de trasee intercalate si locuri care merita vazute. Tura a fost prima din categoria celor ``de calitate`` de cand sunt pe meleaguri ´hitleresti´ si probabil ca Schöenbuch-ul o sa fie principala mea zona de atractie, avand in vedere ca stau la doar 10 minute departare.

Mai multe poze aici: Naturpark Schönbuch

Grüße aus Deutschland

2011-04-20T17:16:00.007+03:00

Salutari din Germania, am ajuns cu bine si m-am acomodat oarecum dar cred ca am plecat cam pe fuga si trebuie sa va mai dau ceva explicatii.

Asadar hotararea de a pleca a venit dupa o serie de evenimente neplacute care m-au impulsionat sa caut ceva mai bun. E defapt un pas inainte pentru cariera mea si am decis sa imi joc cartea cat mai sunt tanar si nu am nimic de pierdut. E foarte simplu, sunt inginer proiectant si lucrez in industria automotivelor iar acum m-am dus la o firma mica de proiectare din Böblingen, locul unde e cea mai mare fabrica Mercedes Benz. Cool nu-i asa?...Doar ca nu a fost chiar asa cool inceputul. A trebuit sa stau la o pensiune pana mi-am gasit un apartament, m-am chinuit cu bagajele, cu transportul si cu o groaza de lucruri nasoale. Mi-au trebuit f multi bani la inceput si multe acte de rezolvat. Dar am scapat de prima perioada si am inceput sa ma acomodez, am un apartament foarte frumos, intr-un sat linistit, langa o padure minunata.

De curand a venit si fostul meu coleg, Adi, cu care o sa impart apartamentul si turele cu bicicleta. Bicicleta clar am luat-o cu mine, asadar dupa cum vad eu zona si relieful o sa am multe, multe lucruri de povestit de pe aici. In primele 2 saptamani ca sa nu ma plictisesc si sa nu intru in depresie, dupa munca m-am plimbat cu bicicleta cat mai mult.

Dar un lucru este clar, aici e raiul biciclistilor! Relieful e genial! Nu e foarte ridicat dar e extrem de valurit, nu am catarari mai lungi de 1-2 km dar din cauza ca e deal-vale-deal-vale gradul de dificultate al traseelor e destul de interesant. Foarte aproape de mine e un parc natural, practic o padure de vreo 30 de km lungime si vreo 20 latime plina ochi de piste si trasee de mtb - Nature Park Schönbuch. Cam la 30 km spre Franta e Padurea Neagra, nemtii spun ca e plamanul tarii, o zone perfecta pentru concedii. Iar la 20km est e zona Schwäbische Alb - padure, dealuri si cateva bike-parkuri. In zona sunt si multe concursuri si extrem de multi biciclisti - Black Forrest Ultra Marathon, Trans Schwarzwald, Albstadt Mtb Marathon, etc... Si mai presus de toate la 100 km sud sunt Alpii si Elvetia... Sper sa-mi mearga bine si sa adun si de pe aici ceva amintiri placute.

Plec

2011-04-01T22:51:00.002+03:00

Salutare, din pacate nu am timp la dispozitie sa ma explic prea mult sau sa va dau multe detalii, asa ca o sa o zic pe sleau: plec din tara!.
Mi s-a oferit ocazia sa lucrez in strainatate si am acceptat oferta fara prea multe batai de cap. Deci pe scurt plec in Germania, mai am 2 ore pana plec asa ca nu pot sa va dau multe detalii acum. Sper ca in 2-3 zile sa-mi cumpat de acolo in laptop si sa pot povesti mai multe. Pana atunci va las cu pozele de la impachetare :)

P.S. Merg spre Boblingen, Germania, la 6 km de Stuttgart, la vreo 50 de Franta si la vreo 150 de Elvetia si de Alpi... suna frumos... sa-mi tineti pumnii.

Picasa Web Albums

BUCS 2011 XC Carnage

2011-03-29T17:54:00.004+03:00

"What a weekend.... and to top it off, someone taped in this nasty off camber/steep corner on the x.c descent! As expected, barely anyone could get down it in one piece... so sit back and prepare to smile!"

Prima iesire, sau ultima ...

2011-03-23T16:01:00.004+02:00

S-a intamplat prima iesire a mea pe anul asta. Desi se putea mai devreme nu am mai avut timp de biciclit in ultima perioada dar ieri a iesit soare, eu am fost in concediu si dupa ce mi-am terminat treburile am dat o fuga prin cateva zone care-mi plac mie foarte mult.
Exact cum am patit si anul trecut la prima iesire: nu imi mai regasesc tehnica... primele ture imediat dupa iarna si direct de pe trainer sunt nasoale din punctul asta de vedere. Sunt fricos si neindemanatic pe portiunile tehnice dar dupa cum mi-am dovedit si anul trecut e doar o chestiune de timp pana imi revin.
Altfel temperatura nu a fost chiar grozava dar la soare era placut, locurile si privelistile le-am gasit la fel de frumoase cum le stiam eu. Sper ca nu e utima oara cand ma mai dau prin locurile astea, dar despre asta o sa va povestesc in curand...

Ceva poze mai gasiti si aici: picasa web albums

Go Pro - Be a Hero !

2011-03-22T07:48:00.002+02:00

Ahh, as ucide acum pentru o camera GoPro Hero HD! De cand am camera mea tehnologia a evoluat mult, iar Hero-ul meu a ramas in urma. Acum calitatea imaginilor este net superioara (HD), sunetul a evoluat, chiar si cateva setari legate de luminozitatea filmarilor. Autonomia acumulatorilor a crescut si au aparut si noi accesorii: mini ecran LCD pentru a viziona ce ai filmat chiar la fata locului, cateva noi sisteme de prindere si de restul imbunatatiri: sisteme anti vibratii, anti ceata.

Eu m-am distrat de minune de fiecare data cand am iesit cu camera la mine, asa ca iesiti afara si fiti "Eroi". Filmele mele sunt pe aici: http://vimeo.com/channels/mountainbikebrasov

Urban Downhill

2011-03-04T17:08:00.000+02:00

Uluitor, nu-i asa ?

Spinning in doi

2011-02-14T20:50:00.003+02:00

Deja iarna e de mult venita iar noi, ciclistii, suntem de mult plictisiti de ea. Trebuie sa fiti de acord cu mine cand zic ca ne-am plictisit de iarna, noi vrem sa vina cat mai curand primavara, vrem sa iesim pe campiile vanatorilor si sa ne tavalim prin noroi...Mda, dar pana atunci trebuie sa mai suportam inca putin plictiseala ingrozitoare de pe trainer. Voi ce faceti ca sa umpleti mai cu folos timpul petrecut pe bicicleta in intimitatea sufrageriei voastre?
Eu incerc cu filme, cu episoade, cu documentare despre ciclisti singuratici, cu vesnicele filmulete despre downhill si freeride, 2-3 etape din Turul Frantei si de la capat cand le termin pe toate. Dar pe final de sezon rece rutina ma omoara.
Noroc cu Liviu care a avut o idee geniala pe care am acceptat-o fara ezitare. Cum ar fi sa merg la el cu bicicleta+trainer si sa ne antrenam impreuna ? Super! ...cum sa fie. Timpul a zburat rapid iar antrenamentul s-a dovedit mai usor ca de obicei, defapt am stat la taclale printre gafaieli.
Dupa cum a subliniat si colegul de antrenament, ar fi minunat daca am avea un spatiu mai maricel unde sa ne strangem mai multi (caci am avea de unde) si sa incingem o partida de spinning.

P.S. Una din sursele mea de inspiratie e aici

Fetele s-au oferit sa ne bage blitzul in ochi:

Ice skating training

2011-02-10T20:48:00.003+02:00

Va spuneam ca mai nou frecventez cu prietenii patinoarul olimpic din oras. Ieri m-am gandit sa imi iau pulsometrul cu mine pentru a incerca un fel de antrenament pe gheata... Tura pe care am prins-o a fost aerisita, cred ca erau in total 20 de oameni iar gheata era ca o oglinda. Rezultatele au fost excelente:

Durata: o ora si 45 minute
Puls Mediu: 147
Puls Maxim: 179
Calorii arse: 1188 kcal
Training effect obtinut: 3.7

Rezultatele sunt comparabile cu o alergare sustinuta de vreo ora.
Sunt foarte multumit de rezultate si cred ca o sa includ un astfel de test in fiecare saptamana. Asadar miercurea de la 18:00 ma gasiti la patinoar.

P.S. Patinoarul e deschis tot anul, mai putin o luna undeva in vara.

Cantonamente multisport

2011-02-08T19:37:00.003+02:00

Salutare dragilor si la multi ani!... caci anul asta am fost cam lenes si nu v-am mai scris. Ce-i drept am fost eu lenes dar am fost si cam ocupat cu munca, mai exact am fost plecat in decembrie si ianuarie in Germania, 2 si respectiv 3 saptamani. Nimic special, munca e munca si Germania e Germania dar plimbatul asta ma gandeam ca o sa imi dea peste cap antrenamentele. Inainte sa plec eram cam panicat cu gandul ca nu o sa am ce sa fac pe acolo, cu toate astea mi-am carat cu mine adidasii de alergat, 2-3 haine de sezon si micul meu antrenor de la Suunto.
Dar norocul a tinut cu mine! Am fost cazat la un han in mijlocul pustiului, imprejmuit de 4 ferme, cu un centru sportiv cum nici in Brasov nu gasesti: sala de forta, sala de fitnes cu aparate de la Polar, cursuri de spinning, aerobic, sauna, squash, biliard...si cea mai buna bere din lume !!! Ce poti sa iti doresti mai mult ?
Asadar programul meu era destul de simplu: munca pana la 5 si zilnic sala sau bicicleta sau aparatele care simulau crosscountry sky sau alergare, mancare si rehidratare din plin cu bere.
Stiam din auzite si m-am convins cu ocazia asta ca cel mai accesibil sport in caz de deplasari de genul este de departe alergatul: iti pui adidasii in bagaj, din bagaj ii pui in picioare si alergi. Mi-am dovedit ca si iarna este placut, am avut cateva iesiri in care am alergat la -12 grade prin bezna "in the middle of nowhere" - undeva la tara, in Bavaria.
Dar printre cele mai placute experiete a fost squash-ul, un fel de tennis la perete cu o minge floscaita. Initial l-am considerat doar un sport de agrement si relaxare, asta pana am intrat cu Adi pe teren si ne-am pus putin capul la contributie... dupa o ora am iesit leoarca cu zambetul pe buze si a doua zi cu febra musculara la fund.
Deci pana la urma cantonamentele astea au fost prolifice pt mine: un mix de sporturi interesante, de liniste, mult somn si odihna. Plus ca am apucat sa si vizitez cateva locuri frumoase din Germania si Austria.

Daca tot veni vorba de sporturi extra...mai nou frecventez cu prietenii patinoarul olimpic din oras, fie ca e vorba de vreun meci de hockey al echipei locale fie ca vorba de patinaj de agrement. Agrement sau nu, ultima oara am mentinut din joaca un ritm mai ridicat, si am cam obosit... maine imi iau pulsometrul cu mine si daca merita poate integrez o zi de patinaj in antrenamentele mele.

Se spune ca iarna, sau in pauzele competitionale e bine sa te destinzi si cu alte sporturi, prinde bine pentru grupele de muschi pe care nu le folosesti de obicei si plus de asta e si distractiv, mai scapi de monotonia nenorocitului de trainer.

Cateva poze din calatoriile mele puteti vedea p'aici: https://picasaweb.google.com/siman.mihai/CantonamenteGermania#

Ciprian Balanescu

2010-12-13T18:13:00.005+02:00

Urmărește-l pe Ciprian Bălănescu în încercarea sa de a ajunge la Olimpiada de vară Londra 2012. În curând varianta completă a acestui film odată cu lansarea site-ului sau personal. ciprianbalanescu.ro

Magazinul online sportsworld.ro îl susține pe Ciprian pentru a-și îndeplini visul de a merge la OLIMPIADĂ. Fa-o și tu!

Suunto, antrenorul meu

2010-11-18T16:53:00.010+02:00

Sezonul 2010 m-a invatat multe lucuri iar concluziile trase la final au fost destul de clare, trebuie sa schimb felul cum ma antrenez. Cu timpul am invatat, la fata locului ca sa zic asa, cum ar trebui sa fie antrenamentele si cum pot evolua. Evolutia din 2010 fata de anii precedenti a fost spectaculoasa si a fost datorata antrenamentului din iarna si mentinerii din cursul sezonului. Nu ma pot plange, la concursuri am mers foarte bine dar departe de primii, aproape de fiecare data simteam ca trag mult peste limita mea…ex: la Medias am mers perfect pana la km 36 unde s-au terminat bateriile, Geiger acelasi fenomen spre finalul cursei…Asadar s-ar spune ca merg bine dar nu am baza, ceea ce ma face sa ma gandesc ca am gresit in iarna, trebuia sa fac mult mai multa andurata si sa las sprinturile si intervalele grele pentru lunile mai calduroase, eu am tras tare fara sa-mi fac o baza sanatoasa.

Pentru a evita greselile din trecut, anul acesta mi-am schimbat tactica, vreau sa investesc mai mult in concentrare asupra antrenamentului, un plan de bataie mult mai detaliat si un pulsometru. Defapt aici vroiam sa ajung, pulsometru, ceasul sportivilor.

Mult timp am analizat optiunile si variantele si intr-un final m-am oprit la Suunto. Fiind o firma cu renume si traditie am avut de unde alege, au o varietatea destul de mare de modele si accesorii specifice multor sporturi.

Modelul pe care l-am ales, model pe care ulterior l-am si primit, este Suunto T3d. Este castigator pentru ca este compromisul perfect intre performante si pret, Suunto punand la dispozitie cateva modele mult mai performante dar si mai scumpe.
Am doar pachetul gol, adica ceasul in sine si cureaua cu emitator, dar partea interesanta la ceasurile Suunto este ca devin profi alaturi de o multime de accesorii. Printre cele care mi-ar prinde bine si mie ar fi Suunto Bike Pod care are functiile unui ciclocomputer clasic, Cadence Pod care masoara cadenta in timpul pedalarii, Running Pod – un pedometru avansat pe care il atasezi adidasilor de alergat, GPS Pod – cu care poti inregistra trasee si cel mai important parerea mea poti analiza acasa variatia pulsului si a vitezei in functie de portiunile traseului, PC Pod cu ajutorul caruia datele pot fi transferate si analizate pe calculatorul personal.

Acum sa vedem ce stie ceasul sa faca…La prima vedere pare un ceas urat, dar dupa ce l-am cunoscut mai bine am fost de acord ca nu e prost deloc (pe principiu: de frumoasa nu-i urata, da e desteapta proasta dracu’). In primul rand cureaua cu emitator trebuie sa o puneti pe voi, undeva in zona plexului solar si sa nu uitati sa umeziti putin cele doua zone de contact altfel riscati sa nu va citeasca pulsul din start, fenomen pe care l-am patit la crosul 15 noiembrie; dupa inceperea exercitiului o sa transpirati si nu v-a mai fi nevoie de alte ajustari. Ceasul are functii clasice ale unui ceas normal: ora, data, secundar, dual time, alarma si lumina, chestii pe care pe mine nu prea ma intereseaza pentru ca port ceas la mana doar daca sunt nevoit. Lucrurile de care aveam eu nevoie sunt pulsul instantaneu, pulsul mediu, pulsul maxim, training effect (raport intre intensitatea exercitiului si durata acestuia), intensitatea exercitiului in procentaj fata de pulsul maxim, durata, lap time, calorii consumate.

Cateva functii sunt extrem de utile, de exemplu posibilitatea de a folosii semnale sonore care sa te ajute sa te antrenezi prin intervale (3 minute-maxim, 5 minute-mediu), ceasul te anunta cand si ce. Semnalele sonore sunt disponibile si daca vrei sa stai intr-o anumita zona, sa zicem azi ma antrenez intre 60% si 70% din pulsul maxim – ceasul te anunta cand scazi sub sau treci peste zona propusa (aceasta functie o gasesc extrem de folositoare cand ma antrenez pentru anduranta, 1-2 ore de pedalat constant in fata televizorului fara sa-mi mai bat capul la ce intensitate sunt, ceasul face treaba in locul meu). Dar functia cea mai folositoare cred ca este “log-ul”, posibilitatea de a pastra o arhiva a antrenamentelor pe care le faci, cu toate detaliile necesare. Asta ma ajuta sa imi urmaresc atent progresul, volumul exercitiilor, intensitatea exercitiilor si sa aleg corect modul cum fac revenirile pentru a avea un antrenament cat mai reusit. Toate statisticile si rapoartele pe care ceasul le face sunt in stransa legatura cu cel care il foloseste, iti este cerut sa introduci date personale: greutate, inaltime, varsta, nivel de pregatire, puls maxim, etc., pentru ca datele sa fie cat mai corecte si cel mai important sa fie individuale pentru ca fiecare atlet este diferit si se adapteaza altfel antrenamentelor.

Asadar T3d este micul antrenor personal de la incheietura mainii, cu un minim de cunostinte si acest ceas se poate atinge perfectiunea cand vine vorba de antrenamente corecte. Exista o multime de tutoriale, carti si sfaturi despre cum se foloseste un Heart Rate Monitor in antrenamente si aici puteti incerca solutile de la Suunto: Suunto Training Guidebook, Suunto T6c Running Guide sau How to not rely on luck.

Cautandu-l mult timp am ajuns sa-l procur de la sportsworld.ro in principal din cauza pretului corect pe care il abordeaza fata de ceilalati distribuitori Suunto din tara. Aici puteti gasi o multime de modele si accesorii care pot fi cumparate si prin intermediul Cardului Avantaj, pentru ca trebuie sa recunosc, aceste instrumente nu sunt o investitie usoara, dar una care isi merita efortul.

Sau poate va intereseaza ceva mai avansat sau mai ieftin, exista si alte modele interesante:

T1 (336Ron sau 56Ron rata pe 6 luni) – este un instrument simplu si usor de folosit avand ca functii cheie: bataile inimii, caloriile arse si antrenamentele pe zone.

T4 (840Ron) – aduce in plus fata de T3 functia Coach, sfaturi care se adapteaza in functie de volumul si tipul antrenamentelor pe care le urmezi. Practic ceasul te sfatuieste cum ar trebui sa arate urmatorul tau exercitiu, iar daca refuzi acest exercitiu T4 se adapteaza si regandeste antrenamentul, revenirile si pasii care ar trebui sa-i urmezi.

T6 (1680Ron sau 280 Ron rata pe 6 luni)– este alegerea profesionistilor. Un laborator sportiv care iti evalueaza cu acuratete evolutia cardiovasculara si parcursul optim spre performanta. In plus fata de celalalte modele T6 calculeaza ventilatia, consumul de oxigen (VO2), rata respiratiei, EPOC (Excess Post-exercise Oxygen Consumption), altimetru, barometru, termometru, etc.

Ciclism de sosea, mountainbike, alergat, sky de tura, triatlon, sau orice alt sport de anduranta poate fi practicat cu succes alaturi de aceste ceasuri. Daca vreti sa optati pentru un ceas si accesorii pentru un anumit sport va recomand sa aruncati o privire inainte de toate la pachetele prestabilite, ex.: Cicling Pack sau Triathlon Pack, deoarece sunt multe mai ieftine decat instrumentele procurate individual.

Toate aceste instrumente sunt gadgeturi care ajuta sportivii sa-si atinga telurile intr-un mod cat mai eficient si mai rapid, lucru care ar putea face diferenta…pana la urma ceea ce urmarim cu totii…

Pista de alergare de sub Tampa

2010-11-17T18:11:00.003+02:00

Brasovul are un nou spatiu amenajat pentru sport in aer liber: traseul de alergare si exercitii fizice «Cetatea Brasovului», la Poalele Tampei

Asociatia Cetatea Brasovului are bucuria sa anunte finalizarea lucrarilor la proiectul de mult asteptat – Pista de alergare de la Poalele Tampei – castigator in luna ianuarie 2010 al programului de responsabilitate sociala al companiei Petrom, Tara lui Andrei.

Traseul, avand o lungime de 2000 m si o diferenta de nivel de 75 m, se intinde pe aleile pietonale principale din parcul de sub Tampa. Au fost montate de-a lungul acestor alei 6 statii pentru exercitii fizice, pentru antrenamente specifice de anduranta, forta si mobilitate. Fiecare statie este marcata cu cate un panou explicativ, cu sugestii pentru exercitiile de efectuat. Punctul de Start se afla langa apeductul Christian Kertsch (in capul scarilor care urca spre foisor).

Cu sloganul ‘Iesi afara!’ va invitam sa profitati inca de vremea frumoasa si sa veniti la un antrenament in grup, duminica, 21 noiembrie, orele 11, pe traseul de alergare si exercitii. Ne vedem la Start !

Crosul 15 Noiembrie 1987

2010-11-17T17:28:00.009+02:00

Crosul din 15 noiembrie a ajuns la editia a 21-a iar in fiecare an l-am observat din afara, anul aceasta m-am hotarat sa particip si sa gust putin din acest gen de competitii. La inceputul anului am inceput sa alerg gandindu-ma ca o sa ma ajute la mtb iar pe parcursul verii am realizat ca e placut si usor. Toate au culminat cu participarea la Duatlonul Cetatea Brasovului la proba individuala, aici am inteles ca pot alerga dar am nevoie de multa anduranta pentru a tine pasul cu adversarii. M-am decis sa particip si la cateva competitii strict de alergat, primul fiind acest cros de 5km, asa ca am introdus in antrenament si alergatul alaturi de ciclism.
Ultimele 2 saptamani inainte de concurs am fost ocupat cu munca si am cam neglijat antrenamentele, si din nou am resimtit efectele…
Am participat alaturi de Liviu si Adi daca se poate spune asa, de Liviu am incercat sa ma tin cat mai mult dar avand in vedere ca se antreneaza ca la carte a trebuit sa raman in spatele lui dupa primul km. Asfaltul nu m-a avantajat deloc, detest sa alerg pe suprafete tari, simteam ca-mi ploscaie adidasii la fiecare pas. In preajma km 2 a inceput sa ma doara ficatul, durere pe care rar o intalnesc dar probabil din cauza ritmul sustinut (puls 198) cu care nu m-am mai intalnit pana acum avea si ficatul dreptatea lui (sau poate cele 2 beri de asera). Adi m-a ajuns la km 3 cand acidul lactic se acumulase si simteam ca imi iau foc tibiile. El mergea intr-un ritm satisfacator si am incercat sa ma concentrez mai mult alaturi de el. Cand mai era doar un km a disparut durerea de ficat si am sprintat putin pana la finish.
Timpul cu care am terminat a fost multumitor pentru mine 22min–5km dar foarte slab in comparatie cu ceilalati concurenti. Cursa nu mi-a placut deloc si nici prestatia mea, din nou imi este amintit ca doar cu patru mici antrenamente inainte de un concurs nu faci mare lucru; trebuie sa perseverez !
Dar totusi a fost interesant, am terminat cu Adi pe locurile 262 si 263 iar Liviu care a terminat cu 2 minute inaintea noastra a fost pe 145, ca sa nu mai zic ca in total au fost 1400 de participanti, 800 baieti si 600 fete (incredibil ce numar de participanti au concursurile de genul acesta).
Trebuie sa le multumesc pentru incurajari prietenilor, Iuliei, Danei, lui Gavin Trith de la sportsworld.ro si nu in ultimul rand colegilor de munca. Sa ne vedem gafaind cu spor si la alte competitii de alergat…

Mai multe poze aici: Crosul 15 Noiembrie

Playbike On The Rocks - The movie

2010-11-17T17:16:00.002+02:00

Acum o sa ma repet: Playbike on The Rocks a fost filmat, v-am aratat teaserul si v-am mai spus ca filmul a avut premiera la cinema Cityplex pe 5 noiembrie, dar acum cei care l-au ratat il pot viziona online.

P.S. Felicitari organizatorilor si tuturor celor implicati, a iesit superb…

Campionatele Nationale de Ciclocros

2010-11-17T16:52:00.006+02:00

Timp de 4 zile Poiana Brasov a gazduit campionatele nationale de ciclocros, o serie de curse care ar trebui sa fie etalonul competitiilor din aceasta ramura la noi in tara.
Sambata am avut ocazia sa asist la “campionat” impreuna cu Sebi si 3 amici de-ai lui veniti in vizita in Brasov, unul dintre ei chiar participand la amatori. Din nou am fost dezamagit, ca si la Cupa Tampa, aceleasi minusuri grosolane. Am putut sa parcurg traseul intre concursul juniorilor si al amatorilor dar fara sa ma minunez, traseul e placut dar prea putin amenajat…deci anost. Despre spectatori nu mai zic nimic, au lipsit cu desavarsire asa ca atmosfera de pe traseu a fost aproape moarta, doar la categoria elite s-au mai strans cativa oameni, probabil din staful concurentilor.

Noroc ca baietii cu care venisem vroiau si o tura prin zona Brasovului asa ca am parasit curand “campionatele”. Am revenit dupa cateva saptamani de munca intensa si antrenament zero, fapt ce l-am resimtit din plin pe toata durata turei. Din Poiana am coborat pe sosea, unde din cauza franelor si a cauciucurilor uzate am reusit sa cad spectaculor intr-un ac de par, din fericire masina de pe contrases a reusit sa ma ocoleasca si m-am ales doar cu o julitura superficiala.
Baietii au fost extrem de entuziasti si plini de energie, iar eu a trebuit sa fac pe ghidul cam de la coada plutonului, singurele portiuni bune pentru mine au fost coborarile pe care le cunosteam foarte bine. Intotdeauna mi-a placut sa rulez prin padure toamna si o zi mai splendida decat cea pe care am prins-o noi nu se putea, soare si multe frunze pe jos. Cu frunzele sa nu va puneti ca ascund multe lucruri sub ele si asta o pot confirma baietii care au facut nunostinta cu pamantul de cateva ori din cauza santurilor si radacinilor de sub covor. Traseul urmat a fost unul pe care eu il apreciez foarte mult: Schei – Pietrele lui Solomon – Valea cu apa – Poiana lui Stechil – Saua Tampei – Vf. Tampa – Racadau – Dobrogeanu Gherea – Livada si bineinteles la final o bere in Draft.
Se pare ca anul aceasta vremea tine cu noi, nu mi-as fi inchipuit ca o sa prindem o zi asa placuta de biciclit la inceput de noiembrie, dupa toate previziunilor m-as fi asteptat sa aveam zapada deja. Asadar sa ne vedem pe afara, la ture…

Ceva poze gasiti si aici: Campionatele Nationale de Ciclocross - Poiana Brasov

Playbike On The Rocks - The movie teaser

2010-11-07T09:56:00.003+02:00

Stiti deja cum a fost la Playbike on the Rocks, dar baietii ne mai ofera o surpriza...un ditamai filmu pe care eu il astept cu nerabdare de mult timp. Din pacate premierea a avut loc vineri la cinema Cityplex din Brasov si eu nu am avut habar... sper sa-l mai prind pe undeva.
In schimb la teaser ne putem uita impreuna:

Campionatele Nationale de Cyclocross la Brasov

2010-10-27T12:36:00.006+03:00

Este cunoscut faptul ca in fiecare an Brasovul gazduieste campionatele nationale de cyclocross, pe clasicul traseul din Poiana Brasov.

Anul aceasta programul prezentat de federatia romana de ciclism arata cam asa:

Program:

28 Octombrie 2010 ora 14:30 Cupa Poiana – organizator DSJ Brasov si C.S. Cibo Municipal Barsov;
29 Octombrie 2010 ora 14:30 Memorial Martie Stefanescu – organizator DSJ Brasov si C.S. cibo Municipal Brasov
Ora 19:00 Sedinta Tehnica pentru Campionatele Nationale (locul va fi anuntat din timp)
In data de 30-31 Octombrie 2010 se vor desfasura Campionatele Nationale de Ciclocros
30 Octombrie 2010 ora 11:00 Campionat National Juniori Mici – 40 min.
ora 12:30 Campionat National Under 23 – 50 min.
31 Octombrie 2010 ora 10:00 Campionat National Juniori Mari – 40 min.
ora 11:30 Campionat National Elite – 60 min.
ora 13:00 Festivitatea de premiere.

La competitiile din data de 28 si 29 octombrie 2010, ora 16:00, se vor organiza concursuri de MTB – Cross Country pentru sportivi legitimati si amatori, inscrierea se face la secretariatul competitiei.
Taxa de participare : 25 lei – Juniori si 40 lei – Seniori.
Traseul de Ciclocros ( Poiana Mica - Transformator )

Asadar maine si poimaine as putea sa particip si eu, dar nu o sa o fac pentru ca m-am cam lacuit de organizarea federatiei ultima oara, la cupa Tampa, plus de asta mai si lucrez. Dar in weekend ar fi dragutz sa trag o tura pana in Poiana sa vedem cum se prezinta "campionatele".
Bafta concurentilor si poate ne zarim pe acolo.

Ride The Great Divide

2010-10-22T17:52:00.008+03:00

Azi va prezint un film de exceptie: Ride the Divide este povestea celui mai dificil concurs de mountain bike din lumea, asa se lauda ei. Si pe buna dreptate, un concurs care traverseaza Statele Unite ale Americii de la nord la sud, din Canada pana in Mexic. Traseul are 4345 de km lungime, si altitudine cumulata echivalenta cu urcarea pana pe Everest de la nivelul marii de 7 ori. Toate astea aproape de unul singur, fara asistenta, fara check pointuri, fara suporteri... De la prima editie a competitiei au participat mai putin de 100 de rideri dintre care mai putin de 40 au reusit sa termine. O poveste incredibila care merita toata atentia.

Eu am urmarit competitia din 2009 prin blogul lui Jill Homer dar pana acum nu am stiut de existenta vreunui film pe tema asta. Un antrenament pe trainer mi-a oferit ocazia sa-l vizionez si am ramas cu o parere foarte buna despre film si despre competitia in sine. Vi-l recomand cu cea mai mare placere.

P.S. Pentru a gasi filmul- "google it" sau urmati linkul (e valabil doar cateva zile)

Back on the road again

2010-10-12T19:16:00.004+03:00

Dupa o lunga perioada de leneveala, cam de vreo luna, am revenit pe 2 roti intr-o tura usoara de sosea. Dupa duatlonul de la Brasov am intrat in pauza dintre sezoane, adica o perioada in care pur si simplu nu am facut nimic, am avut si motive personale dar mi-am si dorit un repaus total exact in perioada asta. Dar gata... ajunge! In curand o sa incep antrenamentul de iarna si mi-am propus ca 2-3 saptamani sa incep treptat cu ture usoare pe afara, asta cat timp vremea imi permite.
Dupa munca am zbunghit-o repede pe sosea, ca sa profit de ultima ora de soare. Desi vremea a fost cea mai frumoasa din ultimele 2 saptamani, temperatura nu a fost chiar grozava. 14 - 15 grade combinate cu vantul si transpiratia rece de pe spate nu prea mi-au placut dar la cat de dor mi-a fost de pedalat ar fi fost imposibil sa nu ma simt excelent.
M-am bucurat ca am iesit si m-am simtit linistit si calm pe sosea, iar zona Sanpetru - Harman m-a ferit si de traficul greu. In departare, pe Postavaru', zapada domneste de weekendul trecut si pare ca nu vrea sa plece pana la primavara, probabil ca o sa fiu norocos daca mai prind toamna asta cateva ture ca cea de azi...

Un BUFF e musai pe sosea !
Harman
Masivul Piatra Mare si Postavaru

Cyprus Sunshine

2010-10-06T19:21:00.004+03:00

Dupa cum va spuneam, odata cu Duatlonul de la Brasov sezonul meu s-a cam termina, asa ca am plecat rapid in vacanta spre insorita insula Cipru.
Nu prea am ce sa va povestesc, ideea e simpla: nu am facut nimic! Soare, plaja, bere si Mediterana. Meritam o pauza asa ca mi-am permis sa mananc mult, sa beau hamei pe saturate si sa frec menta, toate astea sunt tehnici clasice de incarcat bateriile. Totul splendid ce sa mai zic... mai putin revenirea in tara: Cirpu 40 de grade - Otopeni 10 grade.

Pozele le puteti viziona pe picasa: http://picasaweb.google.com/siman.mihai/CyprusSunshine#

Duatlonul meu

2010-09-20T18:20:00.009+03:00

Duatlon Cetatea Brasovului - editie a 3-a

Eu ii spun "duatlonul meu" pentru ca imi este clar ca e cea mai frumoasa competitie pentru mine, are o importanta aparte si de un an intreg astept marele event. La primele 2 editii am participat doar la stafeta dar anul aceasta "duatlonul" m-a convins sa ma apuc de alergat si sa particip singur. Dupa multe antrenamente a venit ziua cea mare ... pot sau nu pot ?
Nu am putut sa ma ascund si mi-am recunoscut din start ca nu sunt un alergator bun, asta o stie toata lumea... m-am apucat de alergat abia in primavara si lucrurile au mers bine, dar sunt constient nu pot sprinta si nu pot mentine o viteza buna pentru mult timp. Dar asteptam ca la proba de mtb sa recuperez pe cat posibil handicapul de la alergare.

Marea zi a sosit si in uralele multimii de suporteri pe care i-am avut prezenti am plecat alaturi de cei aprox. 200 de participanti in prima proba: cei 5 km inclinati de alergare...
Am plecat cam tare si m-am strecurat cat mai in fata dar dupa 200 de metri eram nevoit sa las baietii sa-si faca treaba. Curand Cata si Sica m-au devansat si spre disperarea mea nu puteam sa mentin ritmul lor, nici nu incepusem cursa bine si deja ma simteam resemnat. Dar mi-am scos repede din cap gandurile de genu' si mi-am inchipuit ca cu fiecare pas sunt mai aproape de bicicleta, unde sunt in elementul meu. Mare parte din alergare a fost anosta, pana la scari, aici am reusit sa depasesc cativa concurenti dar pana la final am avut ceva dureri de ficat. Pe Sica si Cata inca ii vedeam in fata dar departe, la 2 minute, tot indepartandu-se de mine... Plin de dureri si frustrari am ajuns in zona de tranzitie unde am mai pierdut ceva timp cu schimbatul papucilor (fara SPD-uri nu am nici o sansa).

Gata, mi-am luat bike-ul si parca de aici a inceput adevarata cursa. Am pus cadrul pe umar si am urcat scarile in graba, mirat ca mai sunt in stare... m-am urcat pe bike si am prins aripi. Stiu ca nu sunt cel mai grozav pe mtb dar sunt foarte convis ca nu exista nici un participant care sa cunoasca traseul la fel de bine ca mine (de 3 ani ma antrenez pe el si pur si simplu il ador, ii stiu toate secrete si obstacolele). Cred ca asta a fost marele meu avantaj, durerile au trecut si am depasit ca nebunul tot ce am prins si asta m-a facut sa ma simt si mai puternic. Pe Cata si pe Sica i-am ajuns pe catararea spre Gaboni si i-am lasat in urma, pe urcarea spre Saua Tampei am depasit multi concurenti care preferau sa impinga pe langa bike, iar din Sa totul a fost floare la ureche. Pe coborare am fortat mai mult ca deobicei si a meritat, inca 6 concurenti lasati in urma si parca aproape odihnit am ajuns din nou la adidasii de alergare.

Dupa cum ma asteptam chinul deabia de aici incepe, a doua alergare nu e ca prima, e lunga si mult mai inclinata, sau cel putin asa imi dictau muschii. M-au incercat carceii la gambe de vreo 4 ori si nu am mai putut forta aproape deloc pana la scari. Imi era frica ca tot ce castigasem pe bike o sa pierd din nou, dar totusi nu a fost chiar asa...distantele se marisera mult si rar mai vedeam vreun concurent in fata sau in spate. Pe scari am mers incet ca sa nu rist un carcel si a functionat, am reusit sa mai fortez putin pana in zona startului. Aici am avut parte de cel mai tare energizant posibil, un rand de incurajari frenetice de la suporterii mei care mi-au dat o ultima doza de energie pana la final.
Ultima suta de metri a fost cea mai spectaculosa, vedeam finishul si am uitat de toate durerile, asta e sentimentul pe care il asteptam de un an... asta nu poti cumpara niciodata cu un MasterCard !

Imediat dupa final aproape ca mi s-au blocat muschii, am observat ca am facut pana la bike (double snake bite) dar aveam un zambet pana la urechi. Locul 14 pana la urma, din totalul de 63. Pare bine, multumitor pentru mine dar la o mica analiza lucrurile sunt clare. Nu sunt un alergator...inca! Am pierdut enorm de mult pe alergare si mai ales pe a doua. Partea buna e ca am avut al 4-lea timp la mtb, ceea ce mi se pare incredibil. Una peste alta, sunt foarte multumit, dar pentru la anu obiectivele se schimba.

Asadar dupa un lung sezon, bike-ul meu e pe butuci, orgoliul meu e multumit... merit o vacanta! Maine plec in Cypru, fara mtb de data asta.

Multumesc suporterilor, lui Cata pentru poze, lui Liviu pentru incurajarea de pe coborarea de mtb, organizatorilor pentru tot efortul, si nu in ultimul rand fizioterapeutei mele pentru stie ea ce...

O parte din pozele nostre le gasiti aici: http://picasaweb.google.com/siman.mihai/DuatlonCetateaBrasovului2010#

Marius, Cata, eu si Em

Playbike On The Rocks

2010-09-13T12:12:00.006+03:00

Sambata a avut loc minunatia ... Playbike On The Rocks pe Bunloc in Brasov, iar noi am fost prezenti ca spectatori si filmatori. Pot sa va zic doar ca am ramas cu gura cascata, evenimente ca acesta probabil ca nu o sa mai prind prea curand. Sunt invidios pe concurenti ...

Atmosfera perfecta, multa lume pe traseu si la finish, vremea superba, traseul incredibil, raider multi, muzica, show, elicoptere... nujt daca a lipsit ceva. Absolut perfect, bravo Playbike, bravo celor care s-au muncit la traseul acela si bravo concurentilor!

Fotografii gasiti aici: Picasa WebAlbums - PlayBike on the Rocks
Si mai jos un scurt movie din cat am apucat sa filmez pe traseu.

Promo Duatlon Cetatea Brasovului

2010-09-10T21:39:00.005+03:00

Intr-o joi si intr-o vineri am iesit la shooting cu organizatorii Duatlonului de la Brasov si cativa prieteni, cu scopul de a incropi ceva imagini de pe traseul de mountainbike. Atmosfera a fost perfecta, ne-am distrat si am facut ce ne place mai mult - la vale si la deal pe mtb. Organizatorii si cei doi "filmatori" au fost foarte atenti la detalii si au dat dovada de un profesionalism rar intalnit. Am transpirat putin, am tras duble si de cate 20 de ori dar dupa o saptamana a venit si rezultatul.
Nu pot sa va explic ce sensatie am cand ma uit la promo, m-as uita de 1000 de ori si parca de fiecare data imi cresc aripi... Ard de nerabdare sa aud startul! Nu ma asteptam ca montajul si imaginile sa iasa atat de perfect, m-a lasat cu gura cascata. Promo-ul o sa fie difuzat si la tv in zilele urmatoarea dar nu stiu inca unde si cand.

Multumesc inca odata baietilor de la Cetatea Brasovului pentru invitatie si pentru munca pe care o depun pentru Duatlon: Max, Ovi, Vlad si restul echipei si bineinteles celor 2 filmatori Calin Manescu si Alex Munteanu. Bravo baieti!

Ne vedem la start: Aleea de sub Tampa, Brasov - 18 Septembrie 2010. www.duatlon.ro

P.S. Cei care vor sa dea o mana de ajutor la concurs sunt asteptati pe 12
Septembrie Ora 15:00 in parculetul de langa Centrul de Agrement.

Playbike On The Rocks - petrecerea a inceput !

2010-09-09T17:30:00.008+03:00

Petrecerea a inceput !

To the party!

Afterparty-ul oficial PlayBike – On The Rocks va avea loc Sâmbătă seara, începând cu orele 20:20 la Hala Săcele, în apropiere de Bunloc. De muzica petrecerii se vor îngriji DJ Tudorel din Baia Mare, unul dintre preferaţii riderilor, şi local hero DJ Lupu, cuscru al oldschool-ului. Fetele şi riderii au acces gratuit la petrecere, iar băietii plătesc 10 RON. În zona adiacentă a halei va avea loc un jam-session de dirtjumping invitaţional cu câţiva dintre cei mai buni rideri de profil din ţară, atât BMX-eri cât şi mountainbikeri. Deşi avem în minte o listă destul de clară a celor care se vor da la dirt Sâmbătă seara, îi respectăm pe toţi riderii şi nu dorim să excludem pe nimeni. Suntem perfect conştienti că zvonurile despre sesiunea de dirt au stârnit ceva vâlvă, deci am hotărât că cine doreşte neapărat să se dea la dirt pe set up-ul nostru, o poate face în cursul zilei de Vineri, când localnicii ii vor aştepta la hala pentru o zi mellow, ca-ntre prieteni. Dacă se va remarca vreun tânăr talent prin prestaţii aeriene deosebite, el poate primi din partea organizatorilor un wildcard pentru a participa la show-ul de Sâmbătă. Detalii despre accesul auto la Hala Săcele pe site-ul oficial www.playbike.ro/on_the_rocks.

PlayBike - On The Rocks

2010-09-04T16:03:00.007+03:00

Baietii lucreaza din greu, traseul arata incredibil, lumea se aduna, praful se ridica ... cel mai incendiar eveniment de la Brasov ! Mai e doar o saptamana...

PlayBike - On The Rocks is the most anticipated gravity event in Romania in the last 10 years and it managed to bring together the most knowledgeable people in the scene. The crew is made up of riders who know how to build what they will be shredding. Success is logical consequence of the work of good men! Copyright 2010 Monkey Movie Production. www.facebook.com/playbike.ontherocks

Geiger Mountainbike Challenge

2010-09-02T22:00:00.000+03:00

Ce se mai poate spune despre maratonul Geiger Mountainbike Challenge 2010? ... aproape nimic nu mai e de adaugat, doar celor care au lipsit le pot spune ca au ratat cel mai grozav concurs de anul acesta. Sunt pentru prima oara la acest concurs si vorbele din popor spun ca ar fi cel mai greu concurs de la noi din tara, asa ca m-am asteptat la ceva crunt, dureros si lung, asa cum nu am mai trait vreodata. Ploaia de sambata noapte care a continuat si in ziua concursului si cele 11 grade de la start mi-au marit ingrijorarea, dar defapt am gasit Geiger-ul cu totul altfel...
Toate elementele pozitive pe care le-am observat la concursurile la care am mai participat le-am regasit aranjate frumos la Sibiu, organizarea a fost fara reprosuri, parca toate au fost facute pentru ca fiecare participant sa se simta special si cred ca acesta este defapt secretul sibienilor.
Am auzit de multe ori replici de genul „Ce’s nebun sa particip acum, nu vezi ca ploua si e noroi!?”. Da, asa e! Ploua si e frig si o sa fie noroi si apa multa, dar a meritat fiecare firicel de nisip pe care l-am inghitit, fiecare plonjare in noroi, fiecare julitura de pe fata sau de pe picioare, frigul, durerea, tot. Pana la urma... vorba unui amic: „La cate concursuri pe ploaie am avut anul aceasta ar trebui sa fim obisnuiti cu ideea!”.
A fost prima cursa pe care am alergat-o impreuna cu Liviu, asa ne-am vorbit de acasa, sa ne asteptam, sa ne incurajam, sa terminam impreuna. Mersul in echipa aduce cateva beneficii interesante: eu evident am tras mai tare ca sa ma tin de el, el a mers mai relaxat si cu grija la traseu si adversari, cu siguranta nu exista abandonuri – e mult mai usor sa renunti cand esti singur, incurajarile sunt binevenite pe toata durata cursei si cel mai important e ca ne antrenam unul pe celalalt sa tragem mai tare, ca in timpul liber dealtfel.
Cursa a trecut cam repede, a fost altfel decat cele la care am participat pana acum, desi am terminat in 4 ore as fi zis ca au fost doar 2. Locul pe care ne aflam nu ne-a interesat nici o secunda, noi am mers in ritmul nostru si zau ca parca am participat singuri. Oboseala a existat, spatele m-a durut ingrozitor, dar cine dracu’ a mai contorizat asta cand alergam pe un traseul atat de special. Urcarea de la CP1 pana la Magura Cisnadioarei cred ca este cea mai frumoasa urcare pe care am facut-o vreodata, absolut perfecta pentru MTB. Coborarea la fel, desi era simpla a fost spectaculoasa si periculoasa in acealasi timp din cauza noroiului. O serie lunga de contrapante pe care nu trebuia sa fac mai nimic, frau liber bicicletei pentru ca ea alegea singura trasa ideala. La start si la final, in padurea Dumbrava, au fost cativa km de noroi de „buna calitate”, adica nelipicios, care a facut acea portiune foarte „picanta”: drifturi ce necesitau multa atentie. Aici am cazut de 4 ori, 3 placinte pe noroi si o imbratisare tandra cu un copac, dar nimic grav...
Sus in golul alpin am intrat in ceata, la propriu, nici pe Liviu nu-l mai vedeam desi era la 5 metri in fata mea. Vantul, frigul si necunoscutul de dincolo de raza vizuala au creat o atmosfera traznet, doar lapovita mai lipsea de acolo.
Checkpoint-urile au fost excelente, n-am zabovit mult pe la ele: un isotonic, reumplerea bidonului, o prajitura deliciosa (vreau reteta daca o stie careva) si un pepene galben. Toate astea mi-au fost varate in gura de fetele de acolo pentru ca eram mult prea plin de noroi pe maini.
Mi-am dat seama ca au meritat eforturile cand ne apropiam de final. Si eu si Liviu ne doream sa mai continue, se termina prea repede si parca ne venea sa incetinim sa mai prelungim concursul putin. La finish ne asteapta o groaza de aplauze, o mare de oameni toti chititi pe finisheri... si s-a terminat! Ma felicit cu Liviu, primim cate o medalie, o clatita cu dulceata de gutui si un ceai cald... si de aici incep povestile...
Am terminat pe locurile 24 si 25 la categoria noastra de varsta si cu asta Geiger Mountainbike Challenge 2010 devine de domeniul trecutului, dar cu siguranta nu o sa-l uit prea curand .M-am simtit extraordinar, alaturi de multi prieteni am terminat cel mai frumos concurs de pana acum, nu si cel mai greu in schimb, pt mine Thassos Mtb Cup inca detine suprematia ca si dificultate. Oricum ar fi daca maine s-ar repeta m-ati gasi la start cu siguranta.

P.S. Mersi Liviu !

Pozele noastre le gasiti aici: PicasaWebAlbums si mai multe sigur gasiti pe ciclims.ro

Inca curati.

Diabolic...

Liviu conducea ostilitatile prin noroi si balarii

Bravo Dragos !

Finish !

Felicitari...

Victor

Varza dar mandri !

Em

Cata

Cristi, Cristina si clatita

Adevarata invingatoare...

Sinaia - Piatra Arsa - Cota 2000 - Sinaia

2010-08-24T20:20:00.005+03:00

Duminica am tras o tura mai lunga cu baietii, pe post de antrenament premergator maratonului Geiger de weekendul viitor. Profilul traseului si lungimea lui sunt foarte asemanatore cu tura scurta de la Sibiu la care ne-am inscris cu totii.
Tura am inceput-o in Sinaia la conacul amicului Victor de unde am urcat cam 6-7 km pe sosea spre Targoviste, am iesit pe forestiere spre Cabana Cuibul Dorului, la deal pana pe platoul Bucegi si de aici Cabana Piatra Arsa, Cota 2000 pe sub telegondola, Cota 1400 si inapoi in Sinaia. Traseul GPS in gasiti aici: BikeMap.net Route.
Fiind prima oara cu bicicleta in muntii Bucegi am gasit traseul unul usor si foarte placut, o urcare lunga dar domoala pana pe platou si de aici doar forestiere prafuite si valurile. Coborarea a fost una interesanta, gen Drumul Rosu din Postavaru, multi bolovani, panta destul de abrupta si serpentine scurte pana jos in Sinaia.
Finalul a fost unul delicios...un gratar complet, 2 beri si un somn de voie in masina pana la Brasov. Mii de multumiri baieti pentru tura, sa ne vedem la fel de bine si la finalul Geigerului ;)

Poze aici: Picasa Web Albums

Varful Moldoveanu (14-15 August)

2010-08-24T17:18:00.011+03:00

Intr-o miercuri seara, dupa 3 beri, ma enervez si scot harta muntilor Fagaras, studiez traseele si imi e clar ca trebuie sa merg pe varful Moldoveanu – cel mai inalt punct din Romania. Cu putina logistica ne strangem sambata dimineata vreo 10 la complexul Sambata si plecam la drum cu rucsacii in spate.

Planul era unul clar, in functie de vreme si starea noastra fizica urma sa facem in cele 2 zile cate 8-9 ore de mers. Sambata: Complex Sambata-Cabana Sambata-Fereastra Mare-Muntele Slanina-Galasescu Mic-Galasescu Mare-Hartopu Ursului-Refugiul Vistea Mare. Duminica: Varful Vistea Mare-Varful Moldoveanu-coborarea pe Valea Vistei Mari-Complex Sambata.

Am fost norocosi ca am prins o vreme de vis, am avut parte de cativa stropi de ploaie la inceput, pe creasta ne-au protejat norii de razele soarelui, temperatura a fost potrivita iar claritatea atmosferei a fost una rar intalnita in Muntii Fagaras, fara ceata …

Prima zi a fost placuta, urcusul spre Fereastra Mare si apoi curbele de nivel de pe creasta le-am trecut incet dar cu bine. Am campat la corturi langa refugiul Vistea Mare pe un platou mic, ferit de vant, plasat deasupra vaii Vistei si cu un peisaj incredibil. Slanina, ceapa si palinca de Zalau nu au lipsit inainte de somn. In acea noapte am avut cel mai linistit somn in cort de pana acum, a fost si prima oara cand am dormit pe creasta, la 2320m altitudine.

Dimineata ne-am trezit la ora 6 si cat de curand s-a putut am plecat spre Moldovenu fara rucsaci. Urcusul pe Vistea a fost destul de accentuat, dar usor de facut fara rucsaci in spate. Aici am inceput sa resimt frica de inaltime, sus mi-au trebuit cateva secunde sa ma acomodez cu privelistea din jur. Vistea este al 3-lea varf din Romania ca si inaltime si cel mai inalt pe care am urcat. Desi mai aveam doar 10 minute de mers si 17m altitudine nu am mai reusit sa ajung pana pe Moldoveanu. Frica de inaltime m-a invins si de data asta, exista un pasaj destul de expus intre Vistea si Moldoveanu asa ca am ramas sa privesc doar cum urca ceilalti pe acoperisul tarii.

Coborararea am facut-o pe valea Vistei Mari, o vale ocolita de multi muntomani, probabil din cauza dificultatii si lungimii ei. Primele 2-3 ore au fost dificile cand am coborat pe o vale inclinata si plina de bolovani punand genunchi la lucru. Dar odata intrati in padure Vistea Mare si-a aratat frumusetile: un rau zbuciumat, o padure linistita si o poteca placuta ce tot sarea raul dintr-o parte in alta. Finalul a fost mai greu, deja obositi am mai facut vreo 6-7 km de forestier plat pana la Complexul Sambata, iar pe ultimul km ne-a prins o ploaie de toata pomina…o clasica.

Galeria foto o gasiti p'aici: Picasa Web Albums

Varful Vistea in dreapta si Moldoveanu in stanga

Spre Cabana Sambata

Em si Valea Sambetei in spate

Catarare spre Muntele Slanina

Coboram de pe Galasescu Mic

Valea Vistisoara

Galasescu Mare

Tabara noastra la deasupra vaii Vistei Mari

spre Vf Vistea

Vedere spre Vf Moldoveanu de pe Vistea Mare

Vistea Mare

Eu salivam posomorat la cel mai inalt varf din tara, la 10 minute distanta...

Acoperisul Romaniei

Creasta Fagarasului - spre Podragu

Refugiul Vistea si corturile noastre

Valea Vistei Mari

Ultimul popas

Cupa Romaniei la downhill

2010-08-22T10:48:00.012+03:00

Sambata, 21 august 2010, am participat la Cupa Romaniei la Downhill, editia I, in calitate de spectatori si ne-am intors cu urmatoarele fotografii:

Mai multe poze sunt publicate pe Picasa web albums

Si cateva filme de la eveniment:

Downhill video

2010-08-13T16:14:00.002+03:00

Daca tot veni vorba de downhill va prezint un scurt metraj produs de un compatriot de-al nostru

Putina gravitatie la Brasov

2010-08-12T17:52:00.006+03:00

Dupa ani de pauza Brasovul revine in forta cu 2 comeptitii de downhill ce promit sa ridice praful de pe poteci, sa stranga concurenti si sa aduca spectacolul la noi in oras.

In ordinea sosirilor:

20 – 21 August 2010 în Poiana Braşov
Cupa Romaniei la Downhill organizata de Probike

Probike organizează CUPA ROMÂNIEI – DOWNHILL ediţia a-I-a care va avea loc în perioada 20 – 21 August 2010 în Poiana Braşov.

Program:
Vineri 20 August 2010, orele 10 – 15 antrenamente libere
sâmbătă 21 August 2010
* Ora 10:00: şedinţă tehnică
* Ora 11:00: calificări
* Ora 14:00: finala

Categorii:
* Juniori - Atenție, juniorii au nevoie de acordul părinților, obligatoriu autentificat notarial! Toți participanții (inclusiv juniorii) să se prezinte cu declarația pe proprie răspundere la preluarea numerelor.
* Elite
* Master
* Hardtail

Premiile vor fi acordate la toate categoriile pana la locul 5 inclusiv în numerar, valoarea totală este de aproximativ 6000 lei.

Înscriere:
* La magazinul Probike din Brasov, Str. Barbu Delavrancea nr. 20
* La orice casierie BRD
* Prin virament bancar efectuat pina la data de 19 august 2010

Taxa de înscriere este de 100 lei, care include patru urcări cu telecabina.
Înscrierile se pot face prin virament bancar in contul RO55 BRDE 080S V074 6880 0800 C.I.F.: RO 15210299 sau la fata locului pe data de 20 August (vineri). Inscrierile la faţa locului vor costa 140 lei
Pentru mai multe detalii sunaţi la 0722 446060 sau pe www.probike.ro

10 – 12 Septembrie 2010 pe Bunloc - Braşov
On The Rocks 2010 organizata de PlayBike

Dupa o pauză de mai bine de şase ani, Braşovul găzduieşte din nou un eveniment gravitaţional de anvergură. Vă invităm în weekend-ul 10-12 Septembrie la Bunloc, pentru a da piept cu o grămadă de surprize plăcute, dar în primul rând cu un traseu fresh, realizat de la zero, şi cu un concurs pe care îl aşteptăm cu toţii de multă vreme!

Împrejurimile Braşovului au jucat dintotdeauna un rol esenţial în progresia mountainbiking-ului din România: primul concurs de coborâre a avut loc în Postăvarul în 1996, Bunlocul a găzduit timp de doi ani Campionatele Naţionale, iar Poiana Braşov a fost pe o perioadă de alţi 4 ani tabăra de bază pentru notoriul Surmont Mountainbike Festival şi pentru Balcaniada de Mountainbike din 2004. Misiunea noastră este a promova mountainbiking-ul pe plan local şi national, de nu uita de unde am plecat şi de a clădi pe acest fundament istoric, respectându-i pe cei ce au fost înainte, dar şi pe cei ce vor veni după. Astfel, planul nostru este de a da Braşovului locurile de dat pe care le merită, dezvoltându-le gradual. Bunlocul s-a dovedit a fi amplasamentul ideal pentru a ne pune în practică ideile, după ce ani de zile ne-am luptat cu morile de vânt pentru alte locaţii, mai de notorietate. Le mulţumim pe această cale factorilor de decizie care au dovedit deschidere şi respect pentru sportul nostru!

Atracţia principală a evenimentului este parcursul competiţional la care se lucrează în timp ce scriem aceste rânduri. Traseul îşi doreşte a fi cu o treaptă peste ce am cunoscut până acum pe plan local, iar creatorul său nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare: Kinda Geza este ultimul Campion Naţional de downhill şi unul dintre cei mai titraţi mountainbikeri şi snowboarderi din ţară. El va fi susţinut în eforturile sale de multiplul Campion Naţional Adrian Stoica, care va veni special la Braşov pentru a contribui la buna desfăşurare Playbike "On The Rocks". Imagini ce vor vorbi singure despre evoluţia traseului se vor alătura în curând comunicatelor noastre despre eveniment.

Programul PlayBike "On The Rocks" este urmatorul:

Joi, 9 Septembrie – Antrenamente libere
Vineri, 10 Septembrie – Înscrieri şi antrenamente obligatorii
Sâmbătă, 11 Septembrie – Calificări, finală, dirtjumping-session, premiere şi afterparty
Duminică, 12 Septembrie – Zi de dat la liber pentru sesiuni foto şi de filmare

Concursul nostru aşteaptă participarea celor mai mulţi entuziaşti din România dar şi a unor musafiri de calibru din afara ţării. Participanţii vor fi împărţiţi, în funcţie de vârstă şi de echipament, în 4 categorii distincte: Elite, Juniori, Masters şi Hardtail.

PlayBike "On The Rocks" se desfăşoară pe muntele Bunloc, din imediata vecinătate a Braşovului, având baza la staţia de jos a telescaunului. Taxa de participare este 80 RON, la înscrierile efectuate prin internet, şi de 100 RON, pentru cele de la faţa locului, şi cuprinde acces nelimitat pe telescaun pentru zilele de vineri şi de sâmbătă.

Echipa PlayBike – On The Rocks are în vedere numeroase surprize pentru participanţi şi pentru public, iar ele vor fi făcute cunoscute pe măsura ce evenimentul se apropie. Informaţii referitoare la formularele de înscriere, la cazare şi la alte aspecte logistice urmează a fi făcute şi ele publice în curând. Ţineţi aproape!

Organizatorii evenimentului Playbike "On The Rocks" sunt persoane cu o experienţă de peste zece ani în alte desfăşurări de profil din România şi nu numai: Campioni Naţionali din diversele discipline ale mountainbiking-ului (cross country, downhill, four cross, dirtjumping, trial), sportivi de performanţă cu rezultate naţionale şi internaţionale, foşti membri ai Lotului Naţional de Mountainbike, foşti organizatori ai celor mai importante evenimente de mountainbike şi de festivaluri de sport alternativ/extrem din Romania. Headshaper-ul traseului, Kinda Geza, este cel mai bine clasat român la un Campionat Mondial de Mountainbike (locul 24 la four-cross, Lugano/Elvetia – 2003), dar şi ultimul Campion Naţional la Downhill şi artizanul câtorva dintre cele mai cunoscute trasee de downhill din România (Poiana Braşov, Sinaia, Miercurea Ciuc).

Pentru mai multe informatii referitoare la eveniment, urmăriţi constant www.playbike.ro, www.dirtbike.ro şi contul nostru de facebook!

www.playbike.ro/on_the_rocks
www.dirtbike.ro/on_the_rocks
www.facebook.com/playbike.ontherocks

Maximilian Munteanu,
PR & media PlayBike – On The Rocks

Contact: maxi@playbike.ro
ontherocks@playbike.ro

O noua tura de MTB in curand in Brasov

2010-08-09T17:29:00.006+03:00

E timpul sa dam o mana de ajutor!

Anuntul e pentru voi, bikerilor brasoveni!
Organizatia Cetatea Brasovului , organizatorul duatlonului de la Brasov cauta voluntari pentru a repune pe picioare un traseu de MTB de pe Tampa. Este vorba despre un traseu foarte placut ce porneste din Saua Tampei si coboara pe o curba de nivel pana la Fanatana Dreptatii (zona Schei). Traseul este plin de copaci cazuti iar pentru a readuce traseul la nivelul dorit a sarit in ajutor Regia Publica Locala A Padurilor Kronstadt, care o sa ajute la indepartarea trunchilor.
Pentru a reusi, baietii de la Cetatea Brasovului au nevoie de voluntari pentru a da o mana de ajutor, nimic mai mult. Cred ca este ocazia perfecta pentru a da ceva inapoi traseelor pe care le frecventam atat de des.

Asadar toti cei care vor sa puna umarul alaturi de noi sunt asteptati in data de 12 August 2010 in Saua Tampa la ora 10.00. Persoana de contact Razvan Titeiu - 0744618591

Razbunare in Postavaru

2010-08-09T16:52:00.004+03:00

Am avut cateva weekend-uri cu ture nu prea reusite: de 2 ori m-am ratacit, la Trofeul Tampa am abandonat si in general lipsa antrenamentelor ma obosit foarte mult. S-au adunat toate si trebuia sa urmeze o zi excelenta si pentru mine, care a venit odata cu tura de duminica din Postavaru.
A fost ideea lui Reli care a fost inebunit de tura de prima oara cand a facut-o. Traseul e “o clasica” pentru noi brasovenii: Schei-Pietrele lui Solomon-Drumul Forestier-Poiana Brasov-Drumul Rosu-Platoul Ruia-banda albastra pana in Valea cu Apa-Poaiana lui Stechil-Schei. Traseul contine tot ce isi poate dori un mountain biker: o urcare usoara pana in Poiana numai buna pentru incalzire, urmata de catarari grele pe Drumul Rosu dar toate finalizate cu o coborarea lunga si foarte tehnica pana in Schei.
Am avut parte de razbunarea mult asteptata, dupa atatea esecuri am prins o zi in care m-am simtit foarte bine si chinuindu-ma sa ma tin dupa Reli am reusit un timp excelent pe urcare (o ora si 40min din centrul civic pana pe Platoul Ruia). A fost doar prima oara anul aceasta cand am urcat in Postavaru, dar la vale mi-am reamintit ce inseamna o coborarea tehnica – un traseu pe care eu il gasesc ideal pentru un concurs de mtb. Spatele m-a chinuit foarte putin si am reusit sa ma bucur de o tura frumoasa dar si muncita alaturi de Reli care si el a fost extaziat de traseu.

Mai multe poze aici: Postavaru

Rataciti la Sfanta Ana

2010-08-09T16:49:00.002+03:00

Am reusit din nou contra performanta de a ma rataci cu succes “in the fucking woods”. De data asta am plecat la lacul Sfanta Ana pentru a evada putin din oras si am luat bike-urile cu noi pentru a incerca traseul de la triatlonul de curand desfasurat aici. Cu harta in mana si increzatori in simtul nostru de orientare (amortit se pare) am plecat in cautarea traseului putin peste ora 12, in toiul caldurii.
Primii 5 km i-am facut dupa harta dupa care am gasit marcajele ramase de la traseul triatlonului. Dupa o coborare tehnica si interesanta prin padure am ramas fara marcaje si cu 3 trasee de ales, lucru care ne-a dat peste cap. Bineinteles ca am ales traseul gresit, ne-am invartit in cercuri, am regasit marcajele, am reajuns pe traseul pe care il mai parcursesem odata si tot asa timp de vreo ora. Intr-un final am urmat un forestier care ne-a adus langa o stana; salvarea parea sa vina de la unul dintre ciobani, din pacate am uitat ca suntem in judetul Covasna si localnicii nu cunosc limba romana.

“-Alo domnu’! Soseaua incotro e ?
-NEM.
-Soseaua bah !
-Ahh… p’acolo”

Acel “p’acolo” s-a dovedit a fi un forestier ce urca prin padure, cu 2-3 ramificari pe care le-am nimerit din fericire si am iesit in sosea undeva la 5-6 km de lac.
Din nou nu zic ca a fost nasoala tura dar acel sentiment de ratacire e cam ciudat, apare un fel de presiune, cumulata cu caldura si terminarea apei din bidon … dar totul a iesit ok, tura a fost zdravana si balaceala din lac de dupa a meritat tot efortul.

Ceva poze sunt aici: Sfanta Ana

Trofeul Tampa XCO - Romanian Grand Prix

2010-08-01T17:28:00.006+03:00

Abandon ! Am abandonat pentru prima oara... presupun ca trebuia sa se intample si asta.

Trofeul Tampa XCO este ultima etapa din Romanian Grand Prix si s-a desfasurat la noi acasa, in Poiana Brasov. Ideea unei competitii organizate de federatia romana de ciclism nu m-a atras niciodata dar fiind aproape era accesibila si puteam sa particip alaturi de Reli, probabil printre putinele ocazii pe care o sa le am sa concurez alaturi de el, asa ca am acceptat totusi sa merg.
Din start nu ne-am asteptat la nimic grozav, stiam ca competitiile astea o sa fie patetice, primul gust amar l-am simtit cand am aflat taxa de inscriere - 60 lei, mult prea mult pentru ce urma sa ni se ofere.
In orice caz la fata locului s-au strans surprinzatori de multi participanti si ceva ceva sustinatori. Dupa aprecierile mele cred ca au fost cam 30 de amatori si vreo 25 de legitimati. Traseul a fost clasicul traseul de ciclocros din poiana mica, traseul pe care eu nu l-am mai parcurs pana acum. Clar un traseu de viteza, 5km placuti, destul de usori, cu o catarare scurta si dura, coborari interesante si ceva noroiaie mici, fain per total. Dar totusi cred ca daca se opta pentru un traseu pe Tampa iesea o competitie mult mai picanta pe care sunt sigur ca nu ar fi uitat-o participantii, dar din nou federatia a hotarat.
Eu m-am prezentat pe la 9 in Poiana si am plecat repede la un tur de recunoastere. Veneam dupa 4 ore de somn si un party lasat cu alcoale multe pana tarziu in noapte, nu a fost cea mai inspirata strategie si nu v-o recomand. Turul de incalzire l-am facut destul de incet dar cu toate astea am gafait mult, era clar ca sunt cam varza si de data asta.
La start am avut o mica targuiala cu organizatorii pentru a stabilii cate ture trebuie sa facem si ne-au dat startul intr-un mod foarte original pentru mine: "Bah sunteti toti? START!" , what the fuck ? unde a disparut numaratoarea?
Am pornit gafaind bineinteles... dupa foarte putin timp m-a apucat o durerea groaznica de spate dar am sperat ca trece dupa ce imi intru in ritm, deobicei apare mai tarziu. Din pacate de data asta a trebuit sa scad ritmul din primii km, am pierdut ceva locuri si m-am straduit sa ma tin dupa concurenti dar nu reuseam nici cum. Prima tura a trecut greu si in a doua am plecat cu o respiratie haotica. Pe catarare a inceput sa ma doara si un alt organ pe undeva prin fata si cu spatele si cu picioarele obosite am suferit crunt si in tura 2. Doar pe coborari reuseam oarecum sa ma mai apropii de cei din fata. Pe la jumatatea turei am cedat si i-am lasat sa se indeparteze, am incercat doar sa-mi mentin un ritm foarte scazut pentru a scapa de dureri. Dar din pacate nici la sfarsitul turei nu ma simteam deloc mai bine, asa ca resemnat am tras pe dreapta si am iesit din cursa.
A fost o experianta foarte neplacuta, durerile si suferintele trec usor si nu imi e frica de ele dar chiar la finish erau cativa suporteri, brasoveni probabil, care imi strigau numele... si dupa ce am trecut de ei a trebuit sa renunt, m-am simtit groaznic! Eu in principiu particip pentru distractie dar de data asta durerile nu au mai fost funny si pur si simplu am simtit ca e deajuns. N-am nici o scuza, putin somn, chefuiala inainte, lipsa totala a antrenamentului...asta e, o merit.
Reli a reusit sa ajunga pe locul 5 la general, ceea ce e foarte bine, cred ca ar fi trebuit sa urce pe podium la categoria Mastrers dar nu am mai ramas si la premiere.
Partea interesanta a fost cursa legitimatilor, programata cu 2 ore dupa a noastra. Am avut timp sa ma schimb si sa merg pe traseul la poze si incurajari alaturi de fizioterapeuta mea si Dragos. O experienta interesanta, concursul se vede altfel din d.p.d.v al spectatorului, acum am avut prima ocazie sa vad cum e.
La final totusi cred ca Trofeul Tampa a fost o semi reusita, traseul a fost ok, oameni au venit mult mai multi decat se astepta oricine, au fost si suporteri, marcaje ok... mult peste ce ma asteptam eu. Dar a avut si parti proaste bineinteles, taxa mare, ciu-ciu apa sau alte alimente (macar la final), organizarea cam haotica in general - tipica pentru federatia romana de ciclism.

Probabil ca ceva rezultate o sa apara pe aici: http://www.romaniangranprix.com/

Si pozele noastre de la eveniment sunt aici: http://picasaweb.google.com/siman.mihai/TrofeulTampaXCORomanianGrandPrix1August2010#

Baietii de la Maros Cluj au reusit un preview video dragut:

Reli - olandezul zburator ;)

start amatori

abandonu' :(

start sportivi legitimati

Florin Benghea - eroul local

Rataciti in Piatra Craiului

2010-08-01T16:50:00.006+03:00

Ceea ce parea a fi o tura epica s-a transformat intr-un esec! Sambata vroiam sa merg cu Reli (Olandezul zburator) la antrenamentele oficiale pentru Trofeul Tampa dar Liviu a venit cu o idee si mai buna. Urma sa merg pentru prima oara in Piatra Craiului (chiar e prima oara) la o tura epica, o tura de 80-90 km din calculele noastre. Vroiam sa plecam din Zarnesti spre lacul Pegineag din muntii Fagaras, sa-l ocolim, sa coboram la Podul Dambovitei si de acolo sa dam ocolul masivului Piatra Craiului prin Ciocan, Pestera, Magura si Zarnesti.
Din pacate am plecat cu masinile deabia la 11 si am fost foarte presati de timp. Din start am renuntat la a mai merge la lacul Pegineag, vroiam sa taiem cumva din Plaiul Foii pana la Satic...cumva.
Masinile le-am lasat la fantana lui Bodorog si am bagat rapid forestirul lung pana la Plaiul Foii, dar nu inainte de a face o pana in primii 50 de metri, asa, ca de poveste. La Plai am primit ceva lamuriri de la un salvamontist si cu harta in mana am plecat increzatori pe traseu. Initial am intrat pe marcaj triunghi rosu dar ne-am dat seama ca traseul merge spre varful la Om, asa ca ne-am intors si am luat-o pe un traseul nemarcat (prima greseala). Practic era albia unui rau mic, care urca destul de zdravan spre... nimic. Incapatanati am continuat mai mult de o ora cu push bike intens, pana cand panta a devenit insuportabila si interminabila. Era ora 15 si ne-am dat seama ca nu putem duce traseul la capat pana la lasarea intunericului asa ca in unanimitate am votat sa coborat pe acealasi traseu nenorocit pe care am urcat. Era clar, ne-am ratacit ca chiorii in padure, am tras ca eroii la deal si... pentru nimic... se mai intampla.
Coborarea am facut-o pe langa bike iar pe unde s-a putut prin mijlocul raului ocoling bolovanii mai mari, ne-am mai prafuit o tura pe forestierul dintre Zarnesti si Plaiul Foii si ne-am intors la masini. Cam asta a fost tura noastra "epica" in Crai, un fel de bine v-am gasit :) .Nu zic ca a fost nasol... noi ne-am simtit bine dar pacat de planul maret de acasa.
Presimt ca povestea asta v-a continua curand...

Pozele din tura...

Turul Frantei 2010 - in cazaturi

2010-07-27T22:33:00.005+03:00

Turul Frantei s-a terminat si anul acesta cu victoria lui Alberto Contador, dar mai interesante sunt accidentele din timpul competitiei ;)

Transfagarasan

2010-07-26T18:20:00.017+03:00

Dupa atatea competitii am decis ca e musai sa mai fac si ture clasice, simteam lipsa aventurilor din anii trecuti de care nu prea am mai avut timp. Ca in fiecare an "trebuia" sa urc si Transfagarasanul. Catararea spre Balea a devenit un etalon pentru mine, un barem al pregatirii mele fizice. In fiecare an devine mai usor si mai placut, lucru care nu poate decat sa ma bucure. Aici pot vedea fara a concura cu nimeni cat de greu sau de usor pot invinge muntele. Locul nu mai are nevoie de prezentare, in afara de bucurestenii omniprezenti si de tigania de sus, toate celalalte lucruri ma linistesc si ma incanta: muntele, soseaua, urcarea, privelistea, coborarea...etc.
Pe urcare m-a insotit Liviu, care m-a fugarit pana sus, dar asa am reusit sa ajung sus cam in 2 ore si 20 de minute. Din cauza unei nesicronizari restul grupului ne-au urmat la vreo ora (Constantin, Victor si Lothy). M-am cam grabit in ziua aceea asa ca am ratat gratarul baietilor de la final... promit ca data viitoare nu mai fug ;)

Pozele noastre

Liviu la warm up Constantin
Lothy
Victor Ce-am pierdut :((

Si coborarea:

Transylvania Geoquest 2010

2010-07-23T18:18:00.007+03:00

Anul acesta Transylvania Geoquest se tine la Brasov. Marele event v-a incepe cu data de 20 August, asa ca indragitori ai geocachingului ciuliti urechile bine:

Transylvania Geoquest 2010 event

Welcome to the second edition of Transilvania GeoQuest!
Experience a true geocaching adventure in a transylvanian town, feel the nature in Brasov's hills
You will get to see towers, old city walls and bastions, the narrowest street in Europe, monasteries and churches over 7 centuries old, schools and workshops. You will cross the bridge across centuries and epochs, between people, cultures and ways of being.
Come and enjoy a three day weekend with us in the magnificent city of Brasov and its surroundings
We are pleased to provide you with the following video from last year's GeoQuest event: GeoQuest 2009

On your arrival you are kindly asked to register for the Transilvania Geoquest 2010 at the registration point (at the event/header coordinates) and you are requested to agree with the terms and conditions.

At the registration point you will receive the GPX files (geocaches+bike tracks) and other useful things.

See the agenda for the registration schedule.

The main highlights for this event are:

* Three-day event

* Over 60 caches in the Brasov area (more than half brand new)

* Two configurable-length and adjustable-difficulty bike tracks in the surroundings

* A dedicated geocoin

* A specially designed geocaching T-shirt

* Caches ranging from 1* to 5* difficulty and terrain; some caches will be wheelchair accesible

* Barbecue&Grill each evening (served with cold beer)

At the registration point you will find also:

- GeoQuest 2010 badges

- Information point

- Free WiFi HOT SPOT

- Bike rental

- Sale stand for souvenirs

- Snacks + beverages

- First aid ward

EVENT AGENDA 2010

FRIDAY: 20th of August - Welcome to Brasov

- Get together with the Geoquest Team at the registration point

- Registration

- Brasov's history and surroundings

- Cultural events

- Geocaching FAQ and training in the evening

SATURDAY: 21th of August - Geocaching by bike

- Registration

- Geocaching in the woods

- Bike geocaching (2 awesome bike tracks)

- Andrenaline rush at Aventura park (www.parc-aventura.ro)

SUNDAY: 22th of August - Brasov Green!

- CITO (Cache In Trash Out)
- Brasov's surroundings geocaching

Camping Dirste (HQ) - registration point (fenced area with over 100 tent places, caravan parking, small houses, small villas, inside parking)

Anul trecut a fost cam asa:

Va asteptam la Brasov ;)

Surmont MTB Maraton

2010-07-20T12:14:00.007+03:00

Dupa Medias am avut o perioada de pauza aproape totala, dar dupa o luna am revenit la un maraton ce se anunta foarte interesant, aproape de casa - la Azuga.

Lipsa antrenamentului m-a fortat sa aleg traseul scurt, dar stiam ca o sa fie distractiv deoarece alergam alaturi de multi prieteni si cunoscuti.

Inscrierea a fost un calvar de nedescris. Traseul de 25km l-am parcurs intr-o ora si 2 minute iar pentru a ma inscrie am stat la coada o ora, la 30 si ceva de grade in plin soare.

Din nou am avut timp prea putin pentru incalzire, dar in schimb am reusit cu baietii sa plecam destul de in fata, evitand astfel ingramadeala de pe prima bucata a traseului. Toata tura a fost una de viteza, dupa primii 3-4 km ne-am asezat unde ne era locul si mentineam ritmul alaturi de restul “plutonului”. Panta a fost una destul de slaba, lucru care m-a avantajat, cat timp nu m-a durut spatele am putut sa fortez si sa ma mentin oarecum in fata. Dupa ce forestierul a inceput sa mai urce a venit si singurul checkpoint de pe traseul scurt unde i-am asteptat pe Vasi si Constantin. Am continuat alaturi de Vasi pana in varful ascensiunii de unde i-am dat blana la vale pana in Azuga. Nu am mai reusit sa prindem nici un concurent desi am pedalat nebuneste pe toata coborarea riscand in unele locuri.

La final cred ca am terminat pe locul 6 la categoria mea, desi nu prea mi-a pasat. Am spalat repede bicicletele, ne-am schimbat si am ramas la cateva poze in asteptarea castigatorilor de la tura lunga. Nu am pierdut prea mult vremea si ne-am intors in Brasov pentru o pizza&bere ca’n familie alaturi de beieti si masozele/fizioterapeutele/farmaciste lor.

Concursul a fost mijto, ma asteptam la altceva, dar m-am simtit bine alaturi de amici. Traseul a fost clar sub nivelul meu, trebuia sa-mi fi facut curaj si sa merg la tura lunga.

Spatele inca ma doare. Am facut un control mai amanuntit la un medic sportiv si rezultatul nu a fost unul promitator. Se pare ca am sindromul BAR, adica e totul ok doar ca nu am curbura lombara – e dreapta ca tija de la sa. Cica nu am ce sa ii fac, decat sa-mi inmoi cumva muschii lombari pentru a nu ma mai durea, sa ma rezum doar la incalzirea inaite de efort si sa incerc niste anti-inflamatoare. Le-am incercat, 2 clorzoxazon si un ibuprofen inainte de concurs – rezultat 0. Medicul mi-a recomandat si un brau de bumbac sau neopren, o sa-l incerc si pe ala dar incep sa raman fara solutii… Sunt din ce in ce mai frustrat; oare sahu’ sau ping-pongu’ nu erau mai putin dureroase si mai ieftine?

Pozele noastre

Lempes Trail Running

2010-07-12T20:14:00.005+03:00

Dupa doua zile m-am intors pe Lempes, v-am zis doar ca dealul asta m-a fermecat. De data asta am venit cu Dana si fara biciclete, sa vad daca Lempesul e la fel de agresiv la trail running ca la mountain bike. Si este! urcarile sunt greoaie, destul de mult noroi de la ultimele ploi dar toate merita. Atmosfera e una foarte linistita, nu e nici dracu' pe tot dealul, padurea e calma si mirosul de iarba uda e omniprezent. Am transpirat, ne-am si relaxat, ne-am si murdarit, dar efortul a meritat dupa prima zi nasola de munca din saptamana.
Poze.
Traseul GPS.

Pe coama Lempesului

2010-07-11T20:44:00.005+03:00

Va marturisesc ca m-am indragostit! De 2 saptamani nu am mai reusit sa dau o pedala, ocupat cu mutarile la casa noua am fost retinut total. Dar sambata mi-am gasit o portita si am reusit sa ies, sa-mi fac damblaua. Acum ca m-am mutat mai in centrul Brasovului nu prea stiam unde sa merg, dar dupa o mica cercetare a hartii pe net am hotarat sa cercetez zona, Sanpetru - Harman - premiera pentru mine.
Va spuneam ca m-am indragostit, de un deal! Dealul Lempes care adaposteste la poalele lui comuna Sanpetru. Auzisem de el si il cunosteam oarecum din facultate, de pe el se ridica baietii cu parapantele si aerodromul la care am mai avut si eu treaba e in apropiere.
Lempesul este o rezervatie naturala cu o suprafata de 274,5 ha. A fost inscrisa in lista zonelor naturale protejate, de interes national, sub numele Dealul Cetatii - Lempes. Are aspectul unei culmi alungite pe directia nord-est si sud-vest, ce culmineaza cu Vf. Cetatii (704 m), prelungire a Muntilor Baraoltului, dincolo de valea Oltului care-i traverseaza.
Am prins o zi superba, calda si placuta; asta si zona au facut din tura mea timida o super iesire. Am descoperit un deal excelent pentru antrenamente si m-am distrat de minune. E aproape de casa, e scurt, e mic, are pante al dracu' de inclinate, un single track curat pe coama dealului si o coborare foarte placuta pe versantul estic. Nu stiu daca m-am extaziatat din cauza ca imi lipsea o iesire sau doar din cauza zonei, dar mi-a placut foarte mult si cu siguranta o sa revin la ture prin zona.

Traseul GPS

M-am mutat !

2010-07-11T20:03:00.004+03:00

Intr-un final am reusit sa ma mut intr-un simpatic apartament cu 2 camere impreuna cu fizioterapeuta mea. Cu ajutorul amicilor am rezolvat mutarea intr-o sambata si de o saptamana aranjam la el in fiecare zi cate ceva... Deci bicicletele au o noua casa acum, mai in centru, la parter, sprijinite de peretele sufrageriei.
Spre ca mutarea sa nu ma distruga financiar, si mai ales sper sa am timp mai mult pentru ture si aventuri.

Un mic preview:

Au inceput inscrierile la duatlon

2010-06-30T21:37:00.001+03:00

Au inceput inscrierile la cea de-a III-a editie a Duatlonului Cetatea Brasovului.
Aceasta editie va fi organizata in data de 18 Septemnbrie 2010.
Doua noi categorii va asteapta: Stafeta Profi, Stafeta Companii.
http://www.duatlon.ro/

Nu uitati de masa critica

2010-06-24T22:29:00.003+03:00

25 Iunie 2010 la ora 18:00 in fata Primariei Brasov, la statuia Lupoaicei cu pui... ne vedem acolo !

Maratonul Medieval de la Medias

2010-06-22T11:12:00.010+03:00

Weekendul trecut a avut loc a nu-stiu-cata editie a legendarului maraton de la Medias, despre care am auzit doar lucruri bune, cu traditie indelungata si o organizare excelenta a reusit sa devina pentru multi rideri concursul nr.1 in Romania. Toatea aceste lucruri m-au indemnat sa particip si eu…asadar vineri am plecat spre Sighisoara alaturi de Constantin, Liviu, Cata Moga, Bogdan Mocanu, Tudor si fetele noastre. Seara am ajuns la un camping dragut unde am debarcat masinile burdusite de bagaje, am intins in graba cele 6 corturi grabiti de ora tarzie si ne-am pus pe mancat. Dupa o plimbare prin bezna in cetatea Sighisoarei si o bere pe terasa ne-am pus la somn pe la 12 noaptea.
Noaptea nu a fost una prea placuta pt mine, la ora 1 am fost trezit de ploaia deasa ce batea pe cort, la ora 2 de o tuse nenorocita, la 3 de un vis, 4-alt vis, 5-tot de ploaie, la 6 de lumina de afara si la 7 am iesit obosit din cort. Dimineata se arata cam nasoala, dupa atata ploaie norii inca persistau si era clar ca ne astepta o cursa noroioasa. Nu m-am simtit deloc bine dimineata, simteam ca ma prinde o raceala sau ceva dar am sperat sa-mi treaca pana in Medias.
In jumatate de ora am ajuns in centrul Mediasului, am parcat si am fugit toti spre inscrieri. Dupa un sfert de ora de stat la coada am reusit sa ne inscriem dar mie imi era din ce in ce mai rau: transpiram si avem frisoane. Aveam dubii mari... nu prea mai aveam chef sa concurez, ma simteam ca dracu, aveam febra si ma ametisem cu totu’. Daca avea sa ma prinde ploaia pe traseu ajungeam sigur acasa cu vreo pneumonie si nu aveam imi ardea sa risc.
Dar soarele a iesit si m-am hotarat sa plec totusi in cursa si sa ma intorc daca imi e mai rau in prima parte a traseului. Dorina, farmacista noastra, mi-a dat o fiola si o pastila, m-am schimbat si ne-am dat seama ca nu mai avem timp de nici un fel de incalzire…fuga la start.
M-am inghesuit cum am putut pe la coada plutonului (restul erau de mult pregatiti, nu ca mine), am bagat un gel si s-a dat startul. Prima partea a traseului am mers in spatele masinii de politie prin oras, perfect pentru mine pentru ca ma puteam incalzii cat de cat. Am mers dupa Constantin incercand sa ajungem in fata plutonului dar am ramas in urma lui odata ce l-am ajuns pe Liviu, nu am vrut sa repet miscarea de la Sfantu Gheroghe si sa ma tai pe prima urcare.
Nu stiu daca pofta de cursa sau medicamentele Dorinei au avut efect dar ceva s-a intamplat si pana am iesit de pe sosea nu mai aveam absolut nimic, eram happy si pregatit. A inceput urcarea si odata cu ea push the bike-ul, toata lumea pe jos alunecand prin namolul cleios din padure. Urcarea am facut-o alaturi de Liviu, eu injurand si el consolandu-ma ca noroiul e mai nasol mai departe, aici e doar incalzirea. Aproape de varf ne-am despartit, el ramanand sa astepte un prieten.
Marea majoritate a traseului a fost pe dealuri, prin padure si pe iarba. Pe iarba era cel mai ok, restul era plin de noroi greu de ocolit, rotile se blocau, bicicletele s-au ingreunat cu cateva kg bune, schimbatoarele s-au rupt, lanturile la fel si caldura devenea din ce in ce mai agasanta. Eu m-am simtit bine, traseul a fost unul foarte placut, cu peisaje frumoase si urcari lejere, sate pitoresti cu cetati si biserici medievale..
Am mers destul de moderat la inceput, pe la km 15 m-a apucat si spatele dar de data asta a fost o durere controlabila, probabil si din cauza catararilor mai domoale. Am putut sa fortez si sa castig cateva locuri, si sa-mi simt intradevar pulpele muncind calumea.
Totul parea ok, noroiul a fost omniprezent, concurentii injurau dar eu incercam sa ma conserv si sa urc cat mai mult pe bike si nu pe langa. De multe ori reuseam sa trec peste zonele noroioase mai usor pedaland decat impingand pe jos.
Dupa cam 3 ore si 2 geluri consumate am reusit sa-l ajung pe Ionut din Moeciu, sa-l depasesc si sa-l ajung si pe cumnatul lui, Nutu. Cu el am ajuns la ultimul punct de alimentare (cetatea cu scarile care nu stiu in ce localitate e), ne-am hidratat rapid dupa care l-am lasat putin in urma. A urmat ultima catarare pe la km 38 unde s-au terminat jocurile…cred ca e prima oara cand nu m-am uitat nici macar odata peste graficul cursei, ultima catarare era cea mai grea si bateriile mele cedau, habar n-aveam cat mai e si cat de sus e varful. M-am taiat imediat ce am intrat in padure, dupa care am continuat foarte incet pierzand o groaza de locuri. Nutu m-a depasit si a incercat sa ma incurajeze dar nu am reusit sa ma tin deloc dupa el. Aproape toata urcarea am facut push the bike si m-am rugam sa se termine cat mai curand.
Pe ultima coborare mi-am mai revenit, am depasit 2-3 concurenti si am ajuns pe dig…aici imi ardeau obrajii cand expiram aerul pe gura, parca suflam intr-un ceai fierbinte… ciclocomputerul meu arata 37 de grade. Pana la final am mers mai incet pentru a nu rupe lantul care facea ca toti dracii, si in uralele multimii de suporteri am terminat cei 48 km in 4 ore si ceva…
M-am hidratat, mi-am pierdut rapid rabdarea stand la coada furtunului pt spalat biciclete si am renuntat retragandu-ma la masina cu Dana. Am apucat sa ma schimb si am inceput ploaia, ne-am bagat in masina si in scurt timp a inceput o furtuna foarte ciudata: valuri de apa, vant foarte puternic, grindina si foarte brusc a scazut temperatura aerului de la cele 37 de mai devreme. Ne-am panicat putin si am tras masina sub un copacel mai stufos; iadul s-a deslantuit- tiglele zburau de pe case, rauri curgeau pe trotuare,crengi rupte de vant, banerele si corturile de la finish erau prin aer, bidonul urias de la Sponser si-a gasit sfarsitu tavalit pe sosea… A fost oribil, grindina a durat 30 de minute daca nu mai mult si concurentii nu mai apareau, Liviu, Cata si Tudor inca mai erau pe traseul de 80km si deja ne faceam griji pentru ei. Dar au inceput sa vina, concurenti uzi si inghetati dar inca aplaudati de suporterii adapostiti care pe unde au apucat. A aparut Liviu care scurtase traseul pentru ca nu mai rezista, intr-o stare destul de nasoala, tremura tot de frig si oboseala probabil. Cata a aparut si el si la scurt timp s-a oprit si ploaia si am putut iesi din masini.
Majoritatea concurentilor prinsi de furtuna au abandonat sau au scurtat traseul dar nu-i condamn, din masina mi s-a parut teribil, nu mi-as fi dorit sa fiu inca in cursa in momentele alea.
Dupa o mica regrupare ne-am dus la o pizza in oras si am revenit la premierea care tocmai se termina. Am castigat din nou la tombola un bidon, o pereche de manusi si un buff (lucky me) dar numai din cauza perseverentei lui Constantin care a vrut sa ramanem pana se termina tombola.
Drumul spre casa a fost unul obositor si lung, dar am ajuns sanatosi acasa cu o experienta interesanta in plus in buzunarul de la spate al tricoului de ciclist. Duminica am dormit-o aproape toata, bicicleta am dus-o la revizii si am facut o febra musculara la spate de toata frumusetea…

Una peste alta Maratonul Medieval de la Medias s-a ridicat asteptarilor si a dovedit ca are o organizare de exceptie adunand la start crema mtb-ului romanesc. Noroiul si furtuna de la final au fost picanterii neprevazute dar fara ele nu putem trai. M-am bucurat de participarea alaturi de baietii de la Brasov si cu siguranta voi reveni la urmatoarea editie a maratonului. Clasarea mea a fost una pe masura asteptarilor, evident ca lipsa antrenamentului din ultima perioada s-a observat. Covalescentele si lipsa timpului m-au inmuiat, practic in ultima luna antrenamentele mele au fost doar in timpul concursurilor. Sper sa imi organizez mai bine timpul si sa intru intr-o forma mai buna pana in toamana…

rezultate si multe poze gasiti aici si pe situl organizatorilor. Iar pozele noastre le puteti vedea aici, inca le astept pe ale colegilor de echipa ;)

rezultatele brasovenilor
50km
9. Mocanu Bogdan - 3:06:05.2
39. Constantin Boricean - 3:38:55.8
51. Dragos Matei - 3:53:59.9
59. Obancea Ioan - 3:59:08.9
64. Siman Mihai - 4:05:41.1
89. Cioban Ionut - 4:24:30.3

80km
14. Liviu Cseki - 5:23:19.3
18. Moga Catalin - 5:30:13.6
Tudor - DNF

Bravo baieti !!!

P.S.:Next race - Semi Maratonul Piatra Mare (alergare sau bike)

La start alaturi de Ionutii din Moeciu

Catalin Moga (stanga), pe prima catarare

Iesirea de pe dig

Bogdan pe ultima suta de metri

Constantin

Dragos

Nutu

eu...

si Liviu soseste dupa furtuna

Girls, let's race !

2010-06-21T12:26:00.001+03:00

It's all about fun

2010-06-17T14:07:00.001+03:00

Durerea de spate

2010-06-15T19:47:00.003+03:00

A sosit momentul adevarului! Deja de multa vreme va tot povestesc despre durerea mea de spate... si ca sa o intelegeti mai bine o sa povestim putin despre dansa.
A aparut la inceputul lui 2009 si de atunci imi cauzeaza dureri greu de suportat cateodata. Durearea o simt doar in zona lombara, jos, la ultimele vertebre ale coloanei, dar nu mi-am dat seama niciodata daca e vorba de oase sau de cei doi muschi de langa coloana vertebrala. O resimt doar pe catarari, pe push the bike si foarte rar pe plat cand fortez foarte tare la finalul vreunui maraton lung. Totul incepe cu mici dureri putin inconfortabile (de genul celor pe care le intalnesc cand dorm aiurea) si continua treptat pana cand cei doi muschi obosesc, se umfla si imi paralizeaza, culminand cu largirea si intensificarea zonei dureroase spre laterale. Evident sunt nevoit de fiecare data sa incetinesc sau chiar sa ma opresc. Durerea dispare la 5 minute dupa ce ma opresc si ma dau jos de pe bike.
Analizand problema de multa vreme am descoperit tot felul de aspecte: nu am avut niciodata probleme cu spate si nu am simtit niciodata vreo durere de spate mai serioasa; daca ma incalzesc mai mult durerea apare mai tarziu in timpul efortului dar niciodata nu lipseste, nu ma doare daca merg incet (culmea!), nu ma doare cand alerg, nu ma doare cand ma ridic din sa, nu fac febra musculata niciodata la cei doi muschi... etc.
Va dati seama ca am incercat o groaza de metode... am devenit aproape expert in reglarea pozitie pe bike, am incercat alta pipa, alte pozitii ale mainilor, ale seii, corne de ghidon. Am incercat sa imi maresc flexibilitatea prin exercitii de stretching si incalziri serioase inainte de orice tura, masaje inainte si dupa competitii, creme anti-inflamatorii si multe alte tampenii... Degeaba, nimic nu functioneaza! Si frustarea mea creste cand ma vad pus in situatia sa incetinesc la mijlocul competitiilor din cauza spatelui, niciodata din cauza picioarelor. Alti ciclisti se plang de dureri de splina, de ficat si de alte tampenii, eu nu am simtit niciodata alte dureri. Spatele cedeaza intotdeauna inaintea picioarelor, astfel de foarte multe ori ajung la finish, ma dau jos, stau 5 minute...spatele imi trece si imi dau seama ca as mai putea face odata traseul pentru ca picioarele sunt odihnite.
M-am saturat! Au mai ramas doar 2 alternative (excluzand abandonul total, nici nu vreau sa aud de asa ceva!) prima ar fi sa fac rost de un cadru de bike mai mare (19 sau 20), desi tind sa cred ca tot o sa ma doara si oricum nu am bani pentru asa ceva, si a doua varianta...bineinteles...un control medical.

Inainte de concursul de la Sfantul Gheorghe am avut niste probleme la stomac (dureri insuportabile de scurta durata) dar totusi nu am renuntat si am participat. La cateva zile dupa concurs durerile de stomac s-au agravat si a trebuit sa-mi iau concediu si sa-mi vizitez de urgenta medicul de familie. Asa ca am profitat de ocazie si am cercetat si spatele, am avut o ecografie de facut pentru stomac si o radiografie lombara pentru spate.

Azi am primit rezultatele si am stat de vorba cu un medic de la radiologie. Concluziile sunt destul de clare, doctorul a fost super deschis si mi-a explicat cu pixul pe hartie cum stau lucrurile.
-La stomac e simplu: am ficat, rinichi, pancreas, stomac, prostata perfect normale, in schimb splina are o forma foarte ciudata. O anormalitate destul de intalnita, din nastere cum s-ar zice. Splina este in forma de S si asta inseamna ca la o contractare mai puternica nu mai permite nici un fel de eliminari sau acumulari de bila... ceea ce provoaca spasme violente si de scurta durata (exact ce simpteam eu); Cauzele sunt variate si numeroase: vreo mancare care nu pica bine, stress, oboseala, nervi, Romania, si multe altele. Remediu: pastila magica no-spa orice de cate ori apare durerea si in rest multa sanatate.
-La spate...aici e mai nasoala treaba. Din cauza unei alte anomalii, tot din nastere (incep sa cred ca si-au batut pula de mine parintii mei...) am ultima vertebra din coloana putin anormala. Fiecare vertebra are 2 lamele care ar trebui sa se uneasca dupa ce inconjoara canalul maduvei. La mine lamelele ultimei vertebre nu sunt sudate dupa cum se poate observa si in radiografie. Asta inseamna ca vertebra nu mai este flexibila si asta produce durere... si de aici lucrurile se complica. Din cauza vertebrei buclucase cei doi muschi din spatele coloanei au incercat de-a lungul timpului sa preia sarcina, astfel ei se forteaza, se umfla, si provoaca durere (vezi simtomele mele). Muschii s-au chinuit si cu timpul au fortat coloana sa se indrepte (coloana in partea lombara ar trebui sa fie in forma de S, dar la mine e aproape drepta ca un creion). Continuand lantul de slabiciuni, din cauza indreptarii coloanei ultimele 2 vertebre stau sub un unghi, cauzand discul dintre ele sa fie solicitat neuniform...care cauzeaza din nou durere. Si cam atat, desi cred ca e arhisuficient.
Partea buna este ca coloana nu e "fututa" ireversibil, doctorul mi-a recomandat un medic sportiv sau un fizioterapeut. Exista metode fizioterapeutice care in timp pot readuce coloana la forma ei normala, si eliminand tensiunile din muschi si vertebre trebuie sa dispara si durerea. Mi-a recomandat si un medicament care ar trebui sa relaxeze muschii, dar e indicat sa il folosesc doar seara pentru ca induce somnolenta si probabil ca ma face leguma. Pasul urmator este evident o analiza mai aprofundata alaturi de un fizioterapeut, sau medic sportiv daca gasesc vreunul in viata prin Brasov.
Concluzionand trebuie sa ma resemnez cu viata nenorocita pe care o duc, cei drept era de asteptat, am cele mai daunatoare activitati pentru spate: ciclism si munca la calculator. Probabil ca o sa ma astepte multe terapii, scumpe si de lunga durata, dar abandonul este pentru looseri si eu nu ma dau batut! NE VEDEM LA MEDIAS!

In cercul mare de jos se poate observa ultima vertebra iar in centru se vede si sudura nereusita dintre cele 2 lamele osoase. Ar trebui sa arate asemanator cercului mic de sus.

Din profil se vede cum stau ultimele doua vertebre sub un unghi, nicidecum distanta egala de la celalalte vertebre. In spatiul dintre vertebre este discul, care evident este presat in stanga (la sagetile magenta)

Redescopera Valorile

2010-06-14T18:18:00.001+03:00

De curand am aflat de existenta unui proiect de informare turistica a orasului si judetului Brasov care promite sa adune si sa promoveze toate valorile nationale ale judetului. Proiectul mi-a trezit interesul din mai multe motive, fiind brasovean cunosc buna parte din aceste “valori” dar se pare ca nu pe toate. De mult asteptam un pliant sau mai bine zis o lista cu toate locurile care merita vizitate prin zona si acum a aparut, prin acest proiect intitulat “Redescopera Valorile”.
Proiectul in sine presupune tiparirea si diseminarea a 125.000 de pliante cu informatii despre edificii de cult, muzee, biserici fortificate, locuri de vizitat si monumente istorile din oras si din judetul Brasov. Pliantele vor fi distribuite in zone turistice de trafic maxim: Valea Prahovei (unde pliantele se gasesc deja), Litoralul romanesc, judetul Tulcea si alte 400 de locatii speciale (pensiuni, muzee, hoteluri, centre infoturistice) iar pe viitor se asteapta o extindere si in alte regiuni ca Bucovina si Maramures. Astfel peste 1 milion de turisti vor avea acces la materialele oferite gratuit prin proiectul “Redescopera valorile”, acestea devenind o sursa valoroasa de informare in Romania in ceea ce priveste turismul cultural in zona Brasov.
Lansarea proiectului a avut pe data de 9 iunie 2010 si “Redescopera Valorile” se bucura de sprijinul Jidvei Romania, unul dintre cei mai importanti jucatori de pe piata vinurilor. In Brasov proiectul poate fi accesat la Centrul de Informare Turistica din centrul orasului (Piata Sfatului nr.30, tel 0268-419078)
Personal cred ca nu doar turisti ce viziteaza Brasovul vor gasi util acest proiect ci si noi, brasovenii. Sper sa am ceva timp in viitor sa vizitez restul locatiilor pe care le-am zarit prin pliante si nu am avut ocazia sa le vad pana acum. Ar merge cateva ture de mtb sau plasate cateva geocachuri interesante prin zonele prezentate in proiect:

Muzeul de arta, Muzeul de Etnografie, Cetatea Rasnov, Cetatea Brasov, Biserica Fortificata Prejmer, Biserica Saseasca Harman, Muzeul Primei Scoli Romanesti, Casa Muresenilor, Casa Gheorghe Baritiu, Canalul si Bastionul Graft, Turnul Negru si cel Alb, Bastionul Tesatorilor, Muzeul Etnografie Sacele, Muzeul de Istorie, Casa Negustorilor, Castelul Bran, Muzeul Civilizatiei Urbane, Biserica Neagra, Troita Capitanului Ilie Birt, Troita din Cotun, Troita de la Stim, Troita din Pajistea Mare, Crucea Musicoiului, Capela Steala Maris, Cripta Reginei Maria, Pietrele lui Solomon, Hanul Cerbul de Aur, Casa Jekelius, Reduta, Casa Honterus, Poarta Ecaterina si Poarta Schei, Biserica evanghelica din Rupea, Cetatea Taraneasca de la Selistat, Cetatea de la Vulcan, Fortificatiile de la Crisbav, Biserica fortificata de la Feldioara, Fortificatia de la Codlea, Strada Sforii, Piata Sfatului, Tampa, Dupa Ziduri, Poarta Strazii Negre, Cetatuia, Poarta de la Capatul Ulitei Caldararilor, Belvedere, Bastionul Postavarilor, Hanul Vulturul de aur, Hanul Soarelui de aur, Hanul Rosu, Hanul Coroana de aur, si multe altele…

Asadar acum ca am cu ce sa ma mandresc prin zona, va invit la o tura de bike-ing sau geocaching, sau doar de vizitat prin Brasov…pentru a descoperii adevaratele valori! Va astept.

Mai multe informatii despre proiect la Centrul de Informare Turistica (Piata Sfatului nr.30, tel 0268-419078)

Duatlon Cetatea Brasovului 2010

2010-06-09T17:44:00.006+03:00

Cetatea Brasovului ne pregateste a 3-a editie a duatlonului!
Cea mai importanta si cea mai bine organizata competitie de duatlon din Romania va da ocazia celor interesati sa isi testeze fortele pe un traseu dificil dar extrem de frumos. Anul aceasta se v-a da startul sambata 18.09.2010.
Organizatorii anunta cateva modificari anul acesta: introducerea a doua noi categorii: Stafeta Profi, Stafeta Companii. Primii 5 clasati la problele hobby de anul trecut vor fi obligati sa se inscrie la categoriile profii reusind astfel sa motivam sportivii amatori si pe cei incepatori de la categoriile hobby, sansele acestora de a atinge pozitii fruntase crescand considerabil.
Totodata prin aceasta masura va creste nivelul competitiei, crescand numarul de participanti la categoria profii.
Fondul de premiere a crescut de asemenea cu 2000 euro fata de cel de anul trecut.

Duatlonul de la Brasov este ultimul si cel mai important concurs pentru mine in aceast "an competitional". Va astept in numar cat mai mare, ca si spectatori sau participanti.
In curand incep inscrierile!!!
Nu ratati www.duatlon.ro

Editiile precedente:

Saint George Mtb Maraton

2010-06-08T12:00:00.002+03:00

Bine ati venit in Ungaria!... doar un banner de genu’ a lipsit.
O vreme calduroasa si placuta, un orash frumos si bine ingrijit si un traseul minunat pt biciclit, asta am gasit duminica la maratonul de la Sfantul Gheorghe. Eu la tura scurta -28km, Liviu la tura lunga -46km, iar fetele noastre pe margine la poze.
Inscrierea a decurs rapid pentru ca nu am fost prea multi concurenti, am primit numarul 13 de concurs, ne-am inscris si la tombola eco si ne-am apucat de incalzirea premergatoare concursului. Tombola eco a fost o idee stralucita a organizatorilor: concurentii isi aduceau la inscriere gelurile, ciocolatile, batoanele (max 5 obiecte) pe care se lipea numarul de concurs al fiecaruia, iar la final trebuiau sa introduca ambalajele marcate in cutia pt tombola. Astfel, ambalajele noastre nu au mai ramas pe traseu, asa cum se intampla adesea.
Startul concursului a fost foarte interesant pt mine: un start lansat cu masina de politie in fata pe tot parcursul rulajului nostru pe sosea (prin oras si putin afara). Imediat dupa ce am intrat pe offroad masina s-a retras si rideri s-au “lansat” pe traseu. Traseul a fost predominant prin padure, cu cateva iesiri scurte pe campii cu iarba inalta unde soarele ne cam biciuia, un forestier spre final si portiunea de sosea pana la linia de sosire.
Imediat dupa intrarea pe offroad au inceput si catararile, destul de accentuate dar si coborarile au fost pe masura. La prima urcare nu am putut sa tin contactul cu Liviu si am ramas undeva pe la jumatatea plutonului cred… si dupa 5 minute de urcare m-am taiat rau de tot, gafaiam ca un ogar si a trebuit sa o las moale. Moale moale pana pe la km 6, cam pe unde ma saturasem sa tot fiu depasit. Am reusit sa mai castig cateva locuri dar curand a venit durerea de spate si jocurile s-au cam terminat, am apasat butonul de self conserving, am tras maneta de indiferenta si am bagat capul in pamant pana la finalul urcarilor strangand din dinti de durere si nervi. Multi concurenti s-au ratacit, eu in schimb am gasit traseul chiar foarte bine marcat, nu am avut nici o problema grava, mai putin neintelegerile cu organizatorii de pe traseu care ma intrebau diverse in enigmatica lor limba materna.
Pe coborarea finala mi-am revenit cu spatele si am dat drumul la frane simtindu-ma in mediu meu favorit. Totusi a trebuit sa fiu extrem de atent la traseu si la marcaje, poteca era ingusta si o ratare a vreunui marcaj ma putea costa mult avand in vedere ca inaintam cu 35-40km/h.
Pe final ma gandeam ca o sa urmeze soseaua si o sa fiu rupt din cazua spatelui, dar am fost surprins de lipsa durerilor lombare. Mi-am baut ultima gura de apa si am fortat putin, am reusit sa depasesc un ultim concurent si am trecut cu zambetul pe buze linia de sosire. A urmat o lunga tolaneala pe iarba la umbra in parcul din centrul orasului, un hotdog, o pizza, cateva povesti cu concurentii si multe premii la tombola finala. Am luat si noi cate ceva: pompe, faruri, etc-uri ieftine dar suficiente cat sa nu plece nimeni cu mana goala.
Am terminat pe locul 17 la general si pe locul 7 la categoria mea de varsta, iar Liviu pe 23 general si 14 la categorie. Concluziile sunt usoare: sunt varza! Spatele e singurul lucru care ma impiedica sa fiu mai bun, dar totusi sunt oarecum multumit de rezultate avand in vedere ca toata saptamana am dormit cate 5-6 ore pe zi si sambata am chefuit pana la ora 3 noaptea. Asadar sper sa-mi caut un doctor curand si sa mai fac cateva antrenamente in scurtul timp care a mai ramas pana la faimosul maraton de la Medias. Sa ne vedem cu bine la start …
Le multumesc fetelor pentru poze, urale, incurajari si multe altele, lui Liviu pentru companie in general, si restul amicilor…ca deobicei, prezenti sau neprezenti…

Pozele fizioterapeutei mele sunt aici.

Decathlon la Brasov

2010-06-01T18:22:00.004+03:00

Grupul francez Decathlon vrea sa deschida la Brasov o fabrica de produse sportive si o baza de distributie, in care va investi 2,5 milioane de euro. Primarul municipiului Brasov, George Scripcaru, a anuntat ca filiala va fi inaugurata in luna februarie a anului viitor, iar compania va crea aproape 200 de locuri de munca.
Compania si-a inceput activitatea in Franta in 1976, in 1986 s-a extins in Germania, in 1992 in Spania si in 1999 in Marea Britanie. In prezent Decathlon are magazine in 25 de tari, printre care si Romania.
DECATHLON, prin intermediul celor 13 marci: QUECHUA, DOMYOS, ARTENGO, KIPSTA, B’TWIN, TRIBORD ... propune produse tehnice, inovative, la preţuri variate în funcţie de posibilităţile fiecăruia şi spre satisfacţia tuturor sportivilor, de la nivel începător la competiţional.
DECATHLON comercializează, în acelaşi timp, şi produse ale mărcilor internaţionale importante : NIKE, ADIDAS, PUMA, ASICS, SHIMANO, DAIWA, COLUMBIA, SPEEDO.
Eu personal astept cu drag deschiderea magazinului de desfacere...

Pentru cei interesati de un job la Decathlon:

Accesaţi site-ul lor de recrutare, descoperiţi profesiile lor şi creaţi-vă spaţiul personal : http://recruitment.decathlon.com

Sau lăsati-le coordonatele dvs. şi vă contactează ei:

DECATHLON ROMANIA
MILITARU Mirela
mirela.militaru@decathlon.com
Str. Bdul Iuliu Maniu nr. 546-560, Hipermagazin Decathlon sector 6, Bucuresti
021.408.50.00